Pe drumuri de munte

Foto: Daniel Gheorghiță

Mulți trăim în orașe mari, alergăm la muncă, fugim la grădiniță când ne aducem aminte de copil și rătăcim prin supermarketuri. Toate astea zi de zi, lună de lună. Sfârșitul anului vine cu dor de evadare, așa că te urci în mașină și pornești la drum cu mirajul unei oaze de liniște în față. Curând îți dai seama însă că mii de oameni fac la fel, redesenând aglomerația urbană în clasicele stațiuni montane. Pe unde mai scapi?

Text: Daniel Gheorghiță

 

Paradoxal, trebuie doar să te îndepărtezi puțin de iureșul rețetelor de vacanță consacrate și satul Șimon, din administrarea Branului, poate fi răspunsul. Ca să-l găsești, pe drumul dinspre Brașov, lasă în urmă cetatea săsească din Râșnov, înarmează-te cu răbdare și navighează strada care flanchează bazarul Branului, treci de mușuroiul turistic și fă imediat la stânga odată ce-ai ieșit din localitate. Continuă drumul de-a lungul văii Tisei către Bălăban. Asfaltul se dizolvă tot mai des în gropi care-ți pândesc anvelopele, iar panta se înăsprește. Orice apariție din sens opus ridică dileme existențiale.

Am executat aceeași coregrafie și acum privesc din mașină casele țărănești care se avântă mult în drum, în timp ce zăbovesc după căruța din fața mea. Sub ninsoarea măruntă, respirația căruțașului întâlnește aburii emanați de efortul calului zdravăn.

Drumul continuă, cotește brusc pe coama unui alt deal și lasă casele în urmă. Pădurea masivă e din ce în ce mai intimidantă, zăpada se îndesește și-mi fac probleme dacă voi ajunge până sus.

Zece minute mai târziu, casc ochii larg în fața orizontului cu desăvârșire alb. Opresc motorul, cobor din mașină. N-am timp să mă îmbrac, dar frigul nu mai contează. E prea frumos și liniște, o liniște cu care nu sunt obișnuit. Dealurile se întrec în rotunjimi, căsuțe de lemn stau ascunse între văi, la adăpostul copacilor grei de zăpădă. Pe fundal, Piatra Craiului se confruntă cu Bucegii. Pe un versant din apropiere, un alt cal opintește o sanie plină cu fân, urmat agale de stăpân.

Curți uriașe se aliniază de-a lungul drumului de munte, cunoscut ca Strada Bălăban. Din loc în loc, răsare câte o casă veche din lemn, construită acum cu secole în urmă, când Parcul Național Bucegi nici măcar nu exista. Unele au fost renovate și transformate în pensiuni, păstrând arhitectura tradițională. În fața valului capitalist, e rândul lor să preia inițiativa turismului românesc. În Șimonul de pe înălțimile Bucegilor, pulsul galopant al orășeanului se potolește, iar Sărbătorile de iarnă capătă o altă dimensiune. În nopțile senine, stelele îneacă cerul, iar asediul lor vine mână în mână cu o cană de vin fiert, pe prispa casei.

În partea de sus a satului, tot pe strada Bălăban, se află și Schitul Bran. Mica biserică poate fi o destinație perfectă pentru celebrarea Crăciunului sau a altor sărbători religioase.

Iar dacă prea multă liniște devine apăsătoare, Branul e doar la 20 de minute distanță, unde drumul spre Cheile Dâmbovicioarei sau Cheile Grădiștei e la îndemână. Odată ce ți s-a dat ocazia să te regăsești în tăcerea răbdătoarea a Șimonului, poți porni într-o nouă aventură.

 

 



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*