Noapte magică la Sarmizegetusa Regia

Foto: Bogdan Croitoru

 

O după-amiază de august îmbătrânită prematur de nori încruntați m-a îndemnat să ies din Grădiștea de Munte.

Lumina părea de acum mai potrivită pentru fotografierea vestigiilor dacice din Munții Orăștiei. Mai făcusem drumul spre Sarmizegetusa Regia: conduceam cu grijă Dacia pe un drum forestier, apoi o lăsam la marginea unui povârniș, de unde urcam pe jos. Hotărâsem să revin pentru o imagine mai expresivă. De astă dată, șleaurile erau atât de adânci, noroioase și alunecoase, încât am abandonat mașina mult mai jos. Tot făcând fotografii „colaterale”, s-a înserat binișor. La cetate, până să-mi pun aparatul pe trepied, s-a înnoptat. Am făcut niște expuneri de vreo 30 de secunde, alergând cu blitzul în stânga și-n dreapta, să luminez sanctuarul din mai multe direcții. O liniște sfâșiată când și când de strigătul bufniței ori de ceea ce părea a fi urletul unui lup se amesteca cu bezna și singurătatea. Am dat să strâng echipamentul. Neverosimil, discul de andezit pe care Iordanes spune că dacii sacrificau oameni pentru a-l împăca pe zeul războiului s-a luminat. Cumva, plafonul de nori s-a spart și o lună puternică radia într-o rână. Am făcut câteva declanșări lungi, sperând să nimeresc expunerea optimă pentru diapozitivul de 400 ASA din aparat. Ecranul de nori s-a recompus brusc, anunțând încheierea momentului de grație. M-am întors orbecăind spre mașină, dar cu fricile risipite de speranța surprinderii unei imagini inedite.

 

Text si foto: Bogdan Croitoru

* Articol aparut in editia de vara 2014 a NG Traveler.

 

Fotografia ta

Trimite-ne la traveler@burdamedia.ro o fotografie pe care ai surprins-o în călătoriile tale, împreună cu o povestea ei în maximum 200 de cuvinte. La această rubrică numita carte postala vom publica în fiecare număr cea mai bună imagine primită de la voi.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*