Surprinzătorul Singapore

Hotelul Marina Bay Sands, Singapore; FOTO: JOSHELERRY/FOTOLIA.COM

O româncă descoperă megalopolisul sud-asiatic

Text: Oana Chistol

Cu un rucsac în spate și o hartă a Asiei de Sud-Est, am respirat prima gură de aer singaporez în Changi International Airport. Ce umezeală e acolo, mon chèr! De la primul chioșc mi-am cumpărat un Wintermelon Tea. Never again! E ca și cum ai bea o napolitană de vanilie. Mult mai bun a fost sucul de lemongrass comandat mai târziu. Am dat o tură prin Marina Bay, zonă centrală cu blocuri-turn, care adăpostește Customs House, Merlion Park (cu leul de mare, simbol al statului) și Esplanade Theatre, în formă de durian – fruct comun și controversat în Singapore, comestibil, în măsura în care nu te deranjează mirosul de burete de vase răsfolosit. Senzația spongioasă s-a conturat și mai clar când, în parcul din fața Muzeului Civilizației Asiatice, am gustat dintr-o înghețată de durian. Îmbucătura ajunsă toată pe jos mi-a dat fiori, pentru că în Singapore ești amendat și dacă mesteci gumă pe stradă. Spre seară, am luat-o la pas spre cazare unde am coabitat cu șopârle gecko… la pândă de țânțari pe pereți.

A doua zi, m-am oprit mai întâi la Parlament, unde trona statuia lui Sir Thomas Stamford Raffles, cel care a cumpărat, la începutul secolului al XIX-lea, acest teren dominat de mlaștini și păduri tropicale și l-a transformat în loc de întâlnire al negustorilor britanici în tranzit dinspre India, Australia, China etc. Apoi am intrat într-un restaurant filipinez non-turistic, unde, pe lângă un castron cu orez și ficăței de pui, am primit și un preparat mov intens (posibil legume sau ciuperci sau fructe de mare). Am trecut peste tot cu o bere asiatică Tiger. Semi-ghiftuită, am traversat Fort Canning Park  (cu o grădină drăguț amenajată cu lemongrass, chili, mărar, ghimbir și scorțișoară), pentru a ajunge la Muzeul Peranakan – un must see despre populația peranakan, rod al legăturilor dintre localnici și străini. După atâta alergătură, sucul de nucă de cocos băut în Cartierul Chinezesc, direct din fruct, a fost mană cerească.

Ziua a treia a început în Grădina Botanică, o mare de verde îngrădit, cu aranjamente fabuloase de ghimbir și orhidee, la care am ajuns după ce am traversat o mini-pădure tropicală, o vale cu palmieri și o grădiniță cu cactuși. Apoi am luat metroul  spre Bungis Village. Practic, un fel de bazar, pe care l-am străbătut mai mult în fugă, cu grijă să nu pătez pe cineva cu sucul meu de papaya. Eram grăbită să descopăr Arab Street, cu moschei impresionante și străduțe împânzite de cafenele, și Little India, cartier mult mai aglomerat, rumenit de culori aprinse. Mi-a trebuit o pauză la un food court (mâncare tradițională, bună și ieftină, preparată pe loc). Acolo a apărut de nicăieri un indian în vârstă, care, într-o engleză impecabilă, a început să-mi vorbească. Aflând că sunt din România, indianul și-a început lecția de viață: „Romania is a former communist country, but now it’s opened up. You can change things!”.

După o zi cu iz civilizator, relaxarea mi se pare bine venită în Sentosa Island, legată printr-un pod de Singapore. După ce am bifat Muzeul Maritim, Acvariul, Taifun Theatre și Universal Studios, am cedat tentațiilor culinare de pe Malaysian Street.

Zi lungă, dar mai lungă a fost următoarea, când am fost la Grădina Zoologică, care-ți oferă posibilitatea să vezi îndeaproape lemurienii. Mai pe seară, după o cină în stil japonez (începută cu bere Kirin și păstăi de fasole ușor sărate), am intrat în Marele Durian: Esplanade Theatre. Aveam bilete la un concert de muzică persană. Iar la ieșire, pe un fel de terasă ce dădea spre Marina Bay: alt concert. De data aceasta, muzică indiană.

A doua zi aveam de prins un avion spre Siem Reap. După ultimele guri de aer singaporez, am luat cu mine vorbele bătrânului indian: și eu, și noi, putem schimba ceva.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*