O zi de explorare în Bali

Pelerini și turiști se scaldă în apele izvorului sfânt de la templul Tirtha Empul/ Foto: Luminița Georgescu

Cu pauză de Kopi Luwak, cea mai scumpă cafea din lume. Text: Luminița Georgescu

Părăsim hotelul Ramayana Kuta la 5 dimineața în Toyota ghidului nostru, Wayan Yudi. Mă aflu în Bali de două zile, împreună cu alți câțiva jurnaliști, iar astăzi ne-am propus să pătrundem mai adînc în interiorul insulei. Prima oprire: Sanur Beach, să prindem răsăritul. Ajungem la plajă și ne ocupăm pozițiile pe dig, lângă alți turiști veniți să imortalizeze ieșirea soarelui din Oceanul Indian. Cerul se colorează spectaculos de la roz spre portocaliu, iar soarele străbate norii gri-trandafirii apăruți la orizont. Pornim mai deaparte. Între timp, străzile au fost invadate de scutere, cu care se deplasează localnicii în mod obișnuit, iar eu trăiesc o uimire continuă față de grija și atenția pe care le-o acordă șoferii. După două ore intrăm în Penglipuran, un sat tipic balinez dintr-o regiune înaltă, împădurită și răcoroasă. Aliniate de-a lungul unei alei terasate, casele au porți tradiționale, angkul-angkul, splendid sculptate în piatră, cu rol de paznici, loc de rugăciune și ofrande. Sătenii ne invită să le trecem pragul și descoperim farmecul obiceiurilor ancestrale. Plecăm remontați de frumusețea naturală a locului, de liniștea și aerul proaspăt, dar parcă tânjim după o cafea. Iar Wayan ne face o surpriză: oprește la un popas agățat pe o coastă cu vegetație luxuriantă, un loc unde ne delectăm cu cea mai scumpă cafea din lume, Kopi Luwak. Un mic animal sălbatic nocturn, Paradoxurus hermaphroditus, numit luwak de localnici, se hrănește, printre altele, și cu boabele cele mai coapte de cafea. După digestie, acestea sunt adunate, curățate cu grijă, prăjite și măcinate. „Kopi (cafea, în indoneziană) Luwak este o selecție specială provenită dintr-o plantație de cafea sălbatică, toată prelucrarea realizându-se în stil tradițional”, precizează proprietarul, Yan Kesuma. Sub ochii noștri, într-un minialambic din sticlă, este preparată în câteva minute o cafea excelentă. În alte locuri, la New York sau în Tokyo, o ceașcă pe care noi am plătit 6 $ poate să ajungă la un preț de 10 ori mai mare. Gustul e distinct, mai puțin amar decât al cafelei obișnuite, cu o aromă exotică, mătăsoasă, și face minuni imediat ce o bem. Peste aproape o oră, ajungem la templul Tirtha Empul, considerat al doilea ca importanță în Bali, după Pura Ulun Danu Bratan. Credincioșii hinduși mențin neschimbată tradiția de mai bine de o mie de ani și vin la templu să se scalde în apele sfinte ale izvorului creat, conform legendei, de însuși zeul Indra. Ei sunt convinși de proprietățile curative magice ale apei, pe care o consideră sursă a vieții și prosperității. În curtea din mijloc se află atracția principală, bazinul dreptunghiular, sculptat în piatră, alimentat din izvorul sacru prin 12 fântâni și plin de crapi koi dolofani. Câțiva pelerini și turiști se află în bazin – își țin capul 3-4 secunde sub căderea de apă, apoi se roagă cu mâinile împreunate la nivelul feței. Trecem pe lângă candi bentar, poarta divizată, tradițional balineză, unde se află altarele dedicate zeilor Shiva, Vishnu, Brahma și Indra, încărcate cu ofrande. La ieșirea din templu, ne pierdem în bazarul imens cu standuri de suvenire – obiecte artizanale ale meșterilor locali, printre care bijuterii din os sculptat, statuete din mahon, măști din lemn pictate, expresie a artei autentice locale, păstrată intactă de-a lungul secolelor – și nu rezist tentației: o mică sculptură în lemn mă va însoți acasă, amintindu-mi de aventura balineză.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*