Da, Copenhaga are palate, Nyhavn-ul lui Andersen, și foarte mica Mică Sirenă. Dar cum arată o zi fără hărți și ambiții turistice în capitala daneză?
Text: Alexandra Popescu
1. Stația de autobuz de la Kongens Nytorv e despărțită de trotuar de mai bine de un metru de asfalt pe care trec neîntrerupt bicicliștii. E soare, dar răcoarea abia uitată a nopții încă ciupește din degetele dezvelite de șlapii fosforescenți. În drum spre grădiniță, copiii își iau micul dejun îngrămădiți între jucării în bicicletele cargo propulsate de părinți, iar cei mai răsăriți pedalează singuri cu ghiozdanele în spate, cu o naturalețe care sfidează orice riscuri. În Copenhaga, bicicleta nu e păstrată pentru drumeții sau weekenduri, ci e principalul mod de transport pentru peste jumătate din locuitorii capitalei, care împreună parcurg zilnic, zic statisticile, cam 1,3 milioane de kilometri pe cei 400 km de benzi. Puștanii sunt adorabili, dar sunt eclipsați de vikingii în costume spilcuite pe niște cursiere strașnice; unii dintre ei ar putea chiar să fie parlamentari – 60% din ei merg pe două roți la serviciu.
Pentru o Copenhaga din șa, poți să apelezi la Cykelbørsen, cea mai mare companie de închiriat biciclete din Danemarca, care-ți lăsa una pe mană pentru 10 euro pe zi. Convinge-te că merită uitandu-te pe cyclodeo.com la filmări cu Copenhaga făcute pe două roți.
2. Pe o bancă din Grădina Botanică, o tânără se întinde ca o pisică pentru somnul de amiază, pe care doar uguiturile unor porumbei prea entuziaști l-ar putea întrerupe. Acest petic verde, creat din 1600, pare rupt de orice indiciu urban, iar vegetația prinde formă în grădini japoneze, rațele plonjează printre nuferii de pe iazuri, iar veverițele iau masa nestingherite pe potecile în trepte. La o aruncătură de băț, în Grădinile Regale, picnicurile de vară ad-hoc sunt în toi, cu hoarde de copii alergand printre felurile de mancare dense în legume aromate. O scenografă pregătește decorurile pentru o reprezentație de seară de teatru mut în iarbă; un grup zgomotos protestează împotriva Cupei Mondiale de Fotbal și a inechității sociale din Brazilia.
3. La kaffe hus. Că e vorba de aroma întunecată a cafelei sau de aroma hygge a localurilor, danezii trec iernile în căldura espressoarelor și stau cat mai treji în verile polare în sutele de surse de cofeină din oraș. Unele sunt adevărate instituții, altele, comori descoperite la colț de stradă. La The Coffee Collective, cadrul e abrupt de simplu și sincer – cu prăjitorul de cafea la vedere, dar mai ales cu originea soiurilor. Băieții din spatele celor 3 locații din Copenhaga cred într-un lanț de distribuție echitabil, așa că păstrează legături directe cu fermierii de cafea din diverse țări, pe care-i vizitează anual. Apoi, pe îngusta stradă Værnedamsvej, unde dreapta sau stanga, nu știi unde să te oprești mai întai să mananci, să bei sau să cumperi, Rist Kaffebar e pit-stopul matinal pentru o clipă de liniște, un ziar bun, un terci cu fructe și un latte în pahare scurte din sticlă groasă; iar fereastra din spate dă spre o curte plină cu flori.
4. Relaxarea e contagioasă și datorită spațiului pe care danezii știu să-l personalizeze, astfel încat și cele mai mai simple linii să aibă ceva de spus. În Copenhaga, în magazinele de mobilă și obiecte decorative latura ta domestică s-ar putea să tremure de plăcere. O fi Illums Bolighus magazin universal, dar nu te poți plange de etajele întregi cu oale de cupru, lampadare, ceainice, perne, pelerine și nimicuri nebănuit de utile.
Iar dincolo de producția de masă, pe Niels Hemmingsense gade, proprietarele de la Stilleben au devenit celebre în toată lumea pentru combinația de obiecte necesare și unicate pe care le vând, de la tocătoare pictate și prosoape la bijuterii minimaliste. Până și magazinele cu chilipiruri atrag atenția cu niște cârlige de rufe reinterpretate sau dopuri de sticlă retro. Care Ikea?
5. Toate zilele fără soare sunt ușor de trăit într-un oraș cu oameni aproape ridicol de frumoși, care vibrează de energie. În primul rând, danezele. Aforismele privind loteria genelor sunt de prisos; dar nu par niște Cosânzene ingenue, ci tipe bine înfipte în realitate, asumându-și cu naturalețe vârsta, colorând strada cu echipamentele lor de sport, stilate în timp ce pedalează pe tocuri, cu pielea arămie care aduce aminte de plajele pline de surferi. Danezii sunt și ei aproape fără reproș. Locuitorii Copenhagăi nu încearcă să trăiască sănătos – programul lor care îmbină sportul zilnic cu o gastronomie care gravitează în jurul unei diete nordice, cât mai aproape de natură, e un stil de viață care educă și inspiră fără efort.
6. Dincolo de restaurantele cu stele Michelin și smorrebrod-ul care rezolvă orice criză culinară, localnicii își fac veacul la piața zilnică de la Torvehallerne, în Norreport, care se reduce la prima vedere, la două hale de sticlă și negustorii care-și vând fructele și legumele în aer liber. Lucrurile se complică când intri și nu mai poți ieși dintr-o buclă gurmandă în care aperitivele grecești vin după tapas-urile spaniole, sushi-ul e vecin cu tacos-ul de pește, iar focaccia italiană e mereu mărunțită pentru degustat. La restaurantul Palæo cerealele sau lactatele ies din discuție; carnea de porc cu șalote caramelizate și porcini e înfășurată în omletă, iar sucurile pe alese merg de la afine cu mentă la rodii, lămâi și ardei gras. După chiftelele picante de pește de la Fiskefrikadeller, o idee bună ar fi un Fransk Snegl, o ruladă cu scorțișoară de la Laura’s Bakery sau un Hindbærsnitte, sandvișul vanilat cu gem de zmeură.
Leave a Reply