Urmărirea verii în Corfu

Antipaxos se laudă cu unele dintre cele mai frumoase plaje din Insulele Ionice. Foto: Cornelia Dumitrescu

Vara fiind pe sfârşite  pe plaiurile mioritice, nu ne lasă decât alternativa unor prelungiri.

Pentru asta, trebuie să ne lansăm spre sud în urmărirea ei. Şi uite aşa debarcăm în capitala insulei Corfu. Mai departe luăm drumul spre NV, 35 km, către Sidari, o staţiune renumită pentru al ei Canal d Amour. Se spune că orice cuplu care se îmbăiază aici va fi binecuvântat de dragoste reciprocă pentru toată viaţa.

Nu stăm mult pe loc. Ne îmbarcăm pe Paxo Star, împreună cu kir Iani, Alexandros, Christos și Babis, membrii echipajului, și navigăm către continent. Debarcăm la Sivota. Apoi descoperim, încântaţi, ca Laguna albastră are farmecul ei chiar şi pe o ploaie măruntă. Apa este mirifică, iar bogaţia de culori a numeroşilor peşti din adâncuri ofera un spectacol superb. De acolo ne mutăm aproape, într-un canal care desparte două insuliţe. Undeva la mijloc există chiar un loc unde micul canal poate fi traversat prin apa până la genunchi.

Paxos și Antipaxos
E cea mai frumoasă plajă din insulele Ionice. Are toate nuanţele de turcoaz și mai are ceva ce nu are nici Porto Katsiki: supernisip. Aici pe plaja Voutumi, din Antipaxos, aș veni sa stau o săptămână doar la plajă și băiță în aceste ape minunate. Sunt cuvintele soției mele, Cornelia, dupa o oră de înot și trebuie să o iau în serios. Plajele și apele cristaline ale mării sunt raiul ei. Eu mă delectez cu o caracatiță la Gaios, în Paxos, la locanda Taka-Taka. Plecăm de aici și cu un litru și jumătate de ulei de măsline. Se spune că cel mai bun ulei de măsline se face în Paxos, unde există cca 200 000 de măslini cu vârste venerabile de câteva sute de ani.

Agios Giorgios Beach
Într-un mic turism cu cutie automată ne avântăm pe serpentinele care despart Sidari de Paleokastrita. Bem cafeaua și facem prima baie la Arilla. Apoi urcăm în munți, prin sate pitorești, în care drumul este câteodată cât micul nostru automobil. Răzbim către o altă plajă de vis. Încadrată de două stânci, adăpostită de vântul nordic, ne răpește drumului și ne prinde în apele ei. Ne cocoțăm pe o culme pentru a vedea de sus o panoramă care te lasă fără răsuflare. Necuprinsul mării, stânci sculptate parcă, pline de vegetație și, nu în ultimul rând, aurul plajei. Simfonie de culori: albastru de safir, turcuaz acvamarin, verdele vegetației și brunul deschis al plajei.

Kir Panaiotis
După o serpentină, frână. În mijlocul munților, kir Panaiotis își vinde uleiul măslinelor lui. Ulei făcut la presa lui, fără a fi trecut prin instalații moderne de rafinare. Ne-a convins, cumpărăm, dar așa cum ne stă bine, ca între balcanici, nu strică nițică de tocmeală.

Corfu Town
Jumătate din populația insulei se găsește în capitală. Farmecul e dat de vechiul oraș, cu străduțele și arhitectura sa cochetă, de origine venețiană. Cu Palatul Sfinților Mihail și Gheorghe, sediul fostei administrații britanice și palat de vacanță al familiei regale elene. Cu Biserica Sf. Spiridon care adăpostește moaștele sfântului, salvate din Constantinopolul cucerit de turci (1453). Cu cele două fortarețe, din care cea veche este punctul de rezistență. Și la propriu în în trecut istoric, și la figurat în prezentul turistic. Ne strecurăm pe o poartă, pe sub zidul ei și ieșim pe o plajă mică și fermecătoare care ne face să pierdem vreo trei ore.

Achilleion Museum
Celebra împărăteasă Sissi a găsit alinare în Corfu. Și-a construit aici o superbă resedință de vară, cu ajutorul unor arhitecți italieni. De atunci au trecut pe aici Kaiserul Wilhelm al II-lea, trupele franceze și sârbe din prima conflagraţie mondială, nemţii şi italienii din a doua. Apoi a fost cazinou iar astăzi este frumosul muzeu al cărui prag îl trecem cu încă o confirmare a  gândului că secolul al XIX-lea a fost un timp propice pentru construcții frumoase, nu numai în Grecia. Rămân impresionat de lucrătorii în halate albe care, înarmați cu niște periuțe de dinți, freacă marmura unei balustrade cu o substanță specială.

Paleokastrita
Punem punct final verii și cred că nu o putem face mai potrivit decât la Paleokastrita unde, pentru a câta oară, ne bălăcim în apă pe plajele încadrate de ziduri de stâncă, cioplite de cel mai faimos și cunoscut sculptor al lumii: NATURA. Completăm baia și plaja cu o ultimă privire, aruncată de sus, de la înălțimea Mănăstirii Paleokastrita sau de la Angelocastro, de acolo de unde, imensitatea mării și spectacolul întrepătrunderii ei cu țărmul vestic, stâncos al insulei, sub un soare căzut spre apus dau sufletului emoții pe care naratorul e incapabil să le redea.
Text: Cătălin Dumitrescu


Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*