Hoinari pe Valea Milcovului

Sfârșitul de ianuarie ne duce către Valea Milcovului, deși vremea nu este tocmai potrivită.

Un amestec de zăpadă, cu dezgheț face ca încălțamintea noastră să nu arate foarte estetic. Ne cazăm in Vulcăneasa, la Pensiunea Tara, unde mama Vrâncioaia (porecla îmi aparține) ne întampină cu focul făcut și o ciorbă fierbinte. Satul se află pe firul Milcovului, nu departe de Mănăstirea Mera, ctitorie a domnitorilor Cantemirești.

Focul Viu

A doua zi, împreună cu Claudiu și Mihaela, plecăm în amonte, minunându-ne de pitorescul locului. Șerpuirea drumului, când pe un mal, când pe altul, al Milcovului, ne face să ne jucăm, întrebându-ne mereu unde ne aflăm, în Valahia sau în Moldova? Ne oprim în Rezervația Focul Viu, acolo unde, mici flăcări izvorăsc din pământ. Da, nu vă mirați. Mici emisii de gaze, în contact cu aerul se aprind generând acest fenomen, deosebit de spectaculos, mai ales pe înserat. Coborâm pe jos spre șosea, traversăm un pod inedit, făcut dintr-un fag tăiat tranversal, ne suim în mașină și urcăm către Butucoasa, admirând peisajul. Constatăm că ne-am pierdut semnalele la telefoane. Lucru nu tocmai rău și pentru care mai că-i invidiem pe localnici.

Mănăstirea Mera

Facem cale întoarsă și mergem către Mănăstirea Mera, oprindu-ne în câteva locuri pentru a admira și fotografia spectacolul geologic pe care ni-l oferă cu atăta generozitate Valea Milcovului. Ajungem la mănăstire, îi admirăm construcția, catapeteasma din lemn de nuc, ce are, zice-se, peste 300 de ani, zidurile de apărare și vechimea picturilor de pe pereți. Cimitirul vechi ne duce înapoi până cu 150-200 de ani. Găsim un mormânt al cărui ocupant s-a născut pe la 1858, deci în principatul Moldovei, supus Imperiului Otoman. Apoi, din 1859, trăiește în Principatele Unite, din 1878, în România independentă, din 1881 în Regatul României, din 1918 în România Mare. Moare undeva în septembrie 1940, după ce țara noastră va fi pierdut Basarabia, nordul Bucovinei, nord-vestul Transilvaniei și sudul Dobrogei. Câte evenimente i-a fost dat să trăiască într-o viață de om!

Schitul Dălhăuți

De la Mănăstirea Mera mergem către o altă așezare monahală, de data asta într-o împărăție a liniștii, în pădurea Dălhăuți. Aici se găsește schitul cu acleași nume a cărui legendă spune ca ar fi fost durat de doi ciobani dobrogeni ajunși cu turmele lor pe aceste locuri. Frumosul așezământ te impresionează mai ales prin liniștea care îți sparge timpanele. Există și o icoană a Fecioarei care a ajuns cu peripeții pe aceste meleaguri, acum ceva sute de ani, fiind lovită cu iataganul de un turc, la Constantinopole.

Text: Cătălin Dumitrescu

Foto: Claudiu Rădulescu



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*