Nicosia, ultima capitală divizată a lumii

Nicosia, ultima capitala divizata a lumii

Nicosia este ultima capitală divizată a lumii, fapt ce datează în urma conflictului din 1974, care a împărțit Cipru în două.

Când am întrebat un trecător unde este punctul de trecere a frontierei, m-a corectat politicos, spunându-mi că nu este vorba despre o frontieră propriu-zisă, deoarece eu nu voi trece în altă țară sau în altă Nicosia, ci… într-o zonă ocupată.

Partea de dincolo de linia de demarcație, linie păzită de soldați ONU, dar care în niciun caz nu arată “fioros”, este numită de cei din Sud, Zona Ocupată, iar de cei din Nord – Republica Turcă a Ciprului de Nord (recunoscută doar de Turcia). Pentru două țări care se ignoră reciproc, trecerea dintr-o parte în alta se face extrem de simplu pe bază de buletin sau pașaport. Mai mult am așteptat la mica coadă de turiști formată, întocmirea formalităților fiind extrem de rapidă.

Nicosia “de dincolo”

Strada Ledra se întrerupe brusc și imediat după ce treci linia, pășești direct în Orient și cum altfel mai bine, decât printr-un bazar oriental în adevăratul sens al cuvântului, un loc tocmai bun să treacă timpul rapid fără să-ți dai seama, căscând gura la tot felul de mărfuri expuse.

Principalele puncte de interes turistic se află bine concentrate în jurul Bazarului, astfel că se poate ajunge ușor la pas la Zidurile Venețiene, Baia Turcească, Moscheea Selimiye sau Catedrala Sfânta Sofia – o moschee cu aspect … gotic, fiind la origine o catedrala gotică ridicată de venețieni și transformată mai târziu de către otomani în moschee, în principal prin adăugarea a două minarete, Moscheea Arabahmet, sau Büyük Han – un fel de Hanul lui Manuc construit din piatră unde se poate bea o cafea la nisip sau face diverse cumpărături.

Zona turistică este bine conservată și indicată astfel că este destul de greu să te rătăcești, însă eu am făcut-o, și am descoperit și alte zone din Nicosia, care chiar dacă nu erau așa bine întreținute, aveau farmecul lor.

Întoarcerea în Sud a fost la fel de simplă, poate doar erau ceva mai mulți turiști la punctul de control (cred că nu sunt foarte mulți ciprioți fie greci sau turci care să treacă dintr-o parte în alta).

Și aici zona istorică se poate străbate ușor la picior: străduțe întortocheate, Biserica Faneromeni, Palatul Arhiepiscopal, moschei dar am făcut și o plimbare în lungul (sau mai bine zis în zig-zag- ul) liniei de demarcație care, dorit sau nedorit, a devenit ea însăși un obiectiv turistic în Nicosia și, probabil, principalul simbol al orașului (sau … al celor două orașe). Lângă aceasta am observat (poate ca o mărturie în plus a istoriei recente), că în balcoanele clădirilor transformate în trecut în puncte de observație, încă mai erau butoaie și saci cu nisip, cu toate că acolo nu mai erau soldați. Sunt din loc în loc pe linia de demarcație, dar sunt și terase unde poți bea liniștit o cafea și să vezi ”dincolo”… în “cealaltă” Nicosia.

Text și foto: Sorin Ghencea



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*