Amsterdam iarna. Un weekend de poveste

Amsterdam iarna. Un weekend de poveste

Fermecătorul Amsterdam m-a prins în mreje de cum am coborât din tren la Gara Centrală și nu mi-a mai dat drumul…

Am luat un autobuz pe apă pentru a descoperi Grachtengordel (un semicerc de 3 canale: Herengracht, Keizersgracht și Prinsengracht), ce face parte, alături de linia fortificată de apărare a orașului, din Patrimoniul cultural UNESCO.

Apoi am luat-o la pas, am trecut pe lângă case plutitoare parcate pe canale (o soluție practică la momentul crizei de locuințe de după 1945) și case terestre, înghesuite unele într-altele, ca și cum toate ar vrea să stea în primul rând la spectacolul dat de bicicletele ce par să vină de peste tot.

Mai târziu, am ajuns la Rijksmuseum, Muzeul național al Olandei, care atrage nu doar prin colecția sa de artă flamandă din secolul al XVII-lea, ci și prin clădirea în sine, proiectată de arhitectul P.J.H. Cuypers.

După atâta Rembrandt (doritorii de mai mult pot vizita și casa cu obloane roșii în care a locuit pictorul) și Vermeer, am început să-mi dozez efortul mai bine: de la Rijksmuseum am traversat doar o stradă pentru atelierele Coster Diamonds (unde în 30 de minute poți vedea cum se taie și șlefuiesc diamante), un părculeț pentru Muzeul Van Gogh (în caz de criză de timp, recomand direct etajul unu) și un canal pentru fosta fabrică de bere Heineken (acum muzeu, unde la finalul turului se oferă celor peste 18 ani o bere gratis vom Fass).

În prag de seară, peisajul s-a umplut de tineri ce păreau să fi coborât toți odată de pe biciclete, hotărâți să nu rateze nimic din ce le oferă viața de noapte din Amsterdam. Unii au decis să guste din specialități culinare olandeze întâlnite la colțuri de stradă (cum ar fi hering crud, cu ceapă tocată sau castraveciori murați, anghilă afumată sau, pentru cei mai puțin îndrăzneți, sendvișuri cu somon, wafe și Bokbier, o bere brună dulceagă, de iarnă), alții (și nu puțini la număr) au preferat să-și lase prejudecățile la intrarea în baruri, unde te poți afuma și după doar câteva minute.

Însă seara n-ar fi completă fără o plimbare în Cartierul Roșu, care, atunci când își aprinde felinarele și lumina bate până în vitrinele cu siluete misterioase, îi lasă și pe cei cu prințipuri dintre cele mai înalte cu ochii plini de mirare.

Cu energia ce mi-a mai rămas în a doua zi, am dat o tură prin Piața de Flori (de pe Siegel, cel mai vechi canal din Amsterdam), de unde – lucru cert! – nimeni nu poate pleca fără câțiva bulbi de lalele. De altfel, nu are rost să încercați să rezistați nici în fața unor saboți de lemn, de pluș, în diferite mărimi și culori, sau a unor clopoței din ceramică de Delft, ce pot fi achiziționați de la Târgul de Crăciun, la țanc pentru bradul de acasă.

Text: Oana Moldovan, Foto: 123RF



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*