La vânătoare de stele

La vânătoare de stele

În căutarea celor mai bune locuri unde te poți bucura de magia cerului înstelat.

Noaptea aceea, pentru prima dată, în aproape o săptămână, părea că natura hotărâse să se odihnească, calmându-și vântul, înăbușindu-și fulgerele și stăvilindu-și zăpada. Cortul nostru, o pată galbenă cu marginile zdrențuite, zăcea imobil într-un deșert alb de gheață. Era două dimineața, și ne aflam la 3.600 m pe ghețarul Vallée Blanche, în Alpii francezi. Cu mare dificultate, adunându-mi toată voința, am hotărât să părăsesc sacul de dormit și să-mi îndes picioarele în cizme. Partenerul meu, spirit mai curajos și mai aventurier decât mine, era deja afară topind zăpadă pe un aragaz micuț pentru un mult așteptat ceai fierbinte.

Contrar celor 25 de grade Celsius sub zero, el părea entuziast și îmi tot repeta să ies. Câteva momente mai târziu stăteam lângă cort, cu capul dat pe spate și rotindu-mă ca un titirez într-un picior, pentru o vedere panoramică, profund impresionată de măreția și frumusețea unică a cerului înstelat. Era prima dată în viața mea când vedeam cu o claritate uimitoare atâtea stele!

La vânătoare de stele
Lumina lunii, reflectată de zăpadă, parcă transformă noaptea în zi pe Ghețarul Geant, în apropierea Muntelui La Tour Ronde.

Începusem să fac alpinism doar cu puține luni înainte, din dragoste pentru munți și curiozitatea de a cunoaște o lume pe care o văzusem numai în poze. După 20 de ani trăiți în orașe mai mici sau mai mari în diferite țări din Europa, cu o rutină zilnică epuizantă și într-o permanentă poluare fonică și luminoasă, inima și corpul îmi tânjeau după câteva momente de perfectă liniște și conexiune cu natura. Ne-am hotărât pentru acel loc magic în inima Alpilor. Ca urmare, am călătorit până în sud-estul Franței, în Chamonix, una dintre cele mai vechi stațiuni franceze de schi. Din Chamonix se poate ajunge cu telecabina până pe vârful muntelui Aiguille du Midi, la o altitudine de 3.842 m. Aiguille du Midi reprezintă poarta către o lume a ghețarilor veșnici și a vârfurilor amețitoare, inospitalieră, șarmantă, dar în același timp schimbătoare și imprevizibilă.

Un zumzet de voci m-a trezit din contemplare. Contrar așteptărilor, nu eram singurii la ora aceea pe ghețar. Nu foarte departe de unde aveam cortul e situat refugiul Cosmique, punctul de plecare pentru foarte multe ascensiuni. Cel mai important și frecventat traseu este cel al celor Trei Munți, care conduce până pe culmea Mont Blancului (4.810 m), trecând peste alți doi munți, Mont Blanc du Tacul și Mont Maudit (Muntele Blestemat). Ruta începe de obicei în jur de două noaptea, pentru a traversa zonele periculoase amenințate de avalanșe și seracuri, când e cel mai frig și totul e perfect înghețat și imobil. Alpiniștii mergeau animați, legați de-a lungul unei coarde. În depărtare, deja escaladând primul munte, se vedeau luminile lanternelor altor alpiniști înaintând încet pe versantul nordic al lui Mont Blanc du Tacul.

Text: Luminița Toma, Foto: Luminița Toma și Kamil Tamiola. Prima imagine: ascensiunea spre Vârful Mont Blanc/ Articol publicat în National Geographic Traveler, primăvară 2016



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*