Alege coperta National Geographic Traveler!

Coperta National Geographic Traveler iarnă

Suntem pe ultima sută de metri cu următorul număr din National Geographic Traveler. Două subiecte/ două imagini se află umăr la umăr în cursa pentru copertă: eternul și clasicul Paris, oraș-spectacol, adorat de flâneuri, și un new-entry – Valea Gurghiului, o zonă splendidă și ascunsă din Transilvania, care abia așteaptă să fie descoperită.

Votul tău este hotărâtor: spune-ne până luni dimineață, pe pagina de Facebook National Geographic România, ce variantă preferi: #1 – “Valea Gurghiului: prinde gustul pentru viața la țară” sau #2 – “Paris: Arta preumblării prin orașul spectacol”.

#1 În articolul “Povestiri de pe Valea Gurghiului”, Adina Brânciulescu îți prezintă o colecție personală și autentică de locuri, oameni și experiențe, adunată din așezările care întovărășesc cu apa Gurghiului până la confluența cu Mureșul.
“Dedesubtul perdelelor de ceață care învăluiesc coroana împădurită a dealurilor înalte, o turmă de oi, nesimțitoare la frigul și ploaia dimineții, paște în tihnă. Case răzlețe urcă pe văile ce taie dealurile, până hăt-departe, tocmai unde începe pădurea. Aici, ursul vine până aproape de casă și se înfruptă din mere, pere și prune, căprioarele fac salturi lungi în grădini și vulpea se furișează prin ogrăzi. Locurile astea mi s-au strecurat în suflet și, oricât de departe m-aș duce, mă cheamă de fiecare dată înapoi – așa că, de câțiva ani,  locuiesc în Ibănești, o comună de pe Valea Gurghiului (jud. Mureș), într-o casă bătrânească, din apropierea pădurii.”

#2 Parizienii au adus plimbarea, hoinăritul fără grabă și privitul trecătorilor la rang de artă. Au chiar și un cuvânt pentru așa ceva: flânerie. În articolul “Societatea cafenelelor”, Tara Isabella Burton încearcă să devină o flâneuse a secolului XX.
“Puține lucruri sunt mai franțuzești decât împletirea măiastră de voyeurism și artă a spectacolului dintr-o cafenea pariziană. În fond, privitul trecătorilor este una dintre cele mai adânc înrădăcinate ocupații ale parizienilor în timpul liber. În secolul al XIX-lea, pe când industrializarea transforma orașul într-una dintre marile metropole ale lumii, flânerie – cuvânt care înseamnă a te plimba fără țintă, dar care implică atenție față de trecători – a fost ridicat la rangul de artă. Flâneuri ca romancierul Honoré de Balzac sau poetul Charles Baudelaire se preumblau pe recent construitele grands boulevards de pe Rive Droite, unde trotuarele late și cafenelele tot mai dese ofereau un loc de observație perfect din care să privești trecătorii interesanți.”


Leave a Reply

Your email address will not be published.


*