O plimbare la înălțime în Rila (Bulgaria)

O plimbare la înălțime în Rila (Bulgaria)

Cu siguranță că nu vei uita Rila și fermecătorii ei “ochi” albaștri!

Am traversat Bulgaria cu mașina de multe ori. De la volan, munții ei, când mai golași, când mai înecați în păduri, fără priveliști impozante tip versanți de Bucegi sau creastă de Piatra Craiului, mi se păreau mai degraba anoști.

Mi-am mai schimbat puțin impresia când am schiat pe pantele lor la Bansko în două ierni, dar nu cu mult. Vedeam în jur un peisaj de Rânca sau de Păltiniș, mărit la scară, dominat ce-i drept de două piramide albe de peste 2.700 m.

Știam că în Bulgaria sunt cei mai înalți munți din Balcani și chiar cei mai înalți între Alpi și Caucaz, iar în munții Rila te poți cocoța cu mândrie la peste 2.900 m, pe vârful Musala. Dar nu știam dacă, urcând acolo, bifezi doar o cotă mai sus sau te așteaptă și un peisaj cum nu vezi la noi.

Imaginile de pe net nu m-au ajutat, în schimb, a făcut-o un bulgar simpatic: „Du-te să vezi cele șapte lacuri din Rila, trebuie neapărat să le vezi…“ Și mi-a adus aminte de un croat care altădată m-a îndrumat la fel spre Plitvice și nu am regretat atunci.

După ce am văzut pe ecran primele imagini cu lacurile, am căutat un calendar, iar în el un răgaz de câteva zile. La început de septembrie, mă suiam în telegondola care te duce de la baza muntelui pe platoul imens unde se cuibăresc cele șapte lacuri glaciare, legate între ele de fire de apă prăvălite în cascade și repezișuri. Timp de câteva ore hoinărești printre aceste lacuri, comod, ca pe platoul Bucegilor, cu diferențe de nivel de circa 200-300 m, înconjurat de o scenografie de Retezat, cu creste zimțate, mantii de grohotiș, limbi de zăpadă. O plimbare ca într-un parc uriaș, unde la fiecare jumătate de oră îți fac cu ochiul tăurile cu apă cristalină, botezate jucăuș după forma și poziția lor – Lacul de Jos, Peștele, Trifoiul, Gemenii, Rinichiul, Ochiul, Lacrima. Mut de încântare am revenit la cabana de la capătul de sus al telegondolei, am savurat o musaca și o zacuscă bulgărească ireproșabile, cu panorama muntelui pe geam, și am coborât cu telegondola la parcare. Câteva ore mai târziu eram în Grecia, dar cu gândurile încă la ochii albaștri ai Rilei.

Text și foto: Lucian Dobraca/ Articol publicat în National Geographic Traveler, primăvară 2016



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*