Relaxare în Barcelona

Relaxare în Barcelona

O săptămână de plimbări prin Barcelona. Altă viață!

Foto: Sorin Ghencea/ Cartierul Gotic al Barcelonei

„Ah, la Republica de Barcelona!“, a exclamat un prieten spaniol stabilit în România aflând unde urma să merg – cu referire la dorința de separare a Cataloniei. Chestia asta mi-a sărit și mie în ochi, când am ajuns acolo, prin numărul parcă infinit de steaguri catalane arborate.

Am descoperit cu încântare un oraș cu străduțe medievale înguste, dar și cu bulevarde largi și clădiri elegante, arhitectură clasică, dar și ultramodernă, care chiar dacă în unele locuri se amestecă, nu deranjează ochiul, cu piețe pitorești, un acvariu imens (cel mai mare din Europa), o linie cu tramvaie de la începutul secolului trecut, plaje nesfârșite și nu în ultimul rând localuri drăguțe unde poți servi o bere sau o cafea la prețuri OK.

Mie, unul, Barcelona mi s-a părut un oraș extrem de „prietenos“ cu turiștii; în zonele de interes turistic la înălțime, la propriu și la figurat, cum ar fi Parcul Güell sau Montjuic, există scări rulante exterioare, cărora le-am simțit utilitatea din plin, după ore de bătut orașul la picior.

Moștenirea culturală lăsată de Gaudí este uriașă: Parcul Güell, Casa Milà, Casa Batlló, Casa Vicens, Palatul Güell… peste toate dominând, fie și doar cu ai săi 170 m înălțime la finalizare, Sagrada Família. Multe dintre punctele principale de interes se datorează celor două expoziții universale găzduite de oraș în anii 1888 și 1929, precum și Jocurilor olimpice de vară din 1992. Parcul Ciutadella, Arcul de Triumf (care, spre deosebire de cel de la București sau Paris, e un arc civil, și nu militar, celebrând arta, știința, progresul), statuia lui Columb, Palatul Național și Fântânile Magice de la Montjuic, urbanizarea Pieței Spaniei sau a zonei portuare sunt doar câteva consecințe faste ale acestor evenimente.

Barceloneta, un cartier ridicat pe locul unei foste așezări pescărești, astăzi celebru în primul rând pentru plajele sale, e alt exemplu al bunului-gust urbanistic; pur și simplu mi-a făcut plăcere să mă plimb pe străduțele sale.

Text: Sorin Ghencea/ Articol publicat în National Geographic Traveler, primăvară 2016



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*