3 destinații culinare din Europa

Serbia

Maraton culinar prin Serbia #4
Foto: Costas Dumitrescu

Cu un ciot de țigară ieșind din barba căruntă, și aburi – din chelia îmbrobonată de stropi de ploaie, Mikica (foto) stă ciucit lângă grătar și frige felii de brânză. Alături fumegă ceaunul cu gulaș de căprioară. „Am pus și vin negru“, zice vlahul Mikica într-o română inteligibilă. Omul e pădurar de 25 de ani, și pe lângă jobul de ranger de la parcul național, mai are acasă 12 vaci de rasă și e meșter brânzar. „Tot secretul e să pui cașul de vacă proaspăt în zer fiert și să-l lași acolo să se răcească. Așa, brânza nu se mai topește pe grătar, ci devine crocantă.“

Suntem într-o poieniță, la casa pădurarului, la vreo 3 km de Velini Strbac (768 m), cel mai înalt vârf din zonă. În apropiere, Administrația Parcului a mai ridicat recent o casă pentru oaspeți. Ce liniște fantastică! Și când te gândești că în urmă cu jumătate de oră credeam că o să ne ducem la fund.

Am pornit-o de dimineață într-o șalupă leneșă pe o Dunăre leneșă, luându-ne la revedere de la Donji Milanovac, cel mai mic oraș din Serbia, cel mai nou și cel mai mutat (în ultimii 400 de ani, de vreo 4 ori; ultima dată în anii 1960, după contrucția barajului hidrocentralei de pe Dunăre). Și am plutit în aval 27 km admirând Cazanele, Decebalul lui Drăgan și Tabula Traiani. Exact când am ajuns în dreptul monumentului antic a început furtuna. Fulgere, grindină, vânt și valuri. Curajos cum sunt, m-am tras în burta șalupei ca vulpea într-o vizuină cu o singură ieșire, încolăcit pe canistra de benzină, ascultând grindina cum bate darabana pe acoperiș, mai să-l spargă. N-a durat decât vreo 20 de minute, dar pe cei rămași să tragă obloanele de plastic peste marginile șalupei i-a făcut fleașcă. Căpitanul zicea că n-a mai văzut așa ceva în cei 30 de ani pe Dunăre…

Am părăsit șalupa și am urcat pe drumul forestier într-un Duster ce ne-a adus până aici…

Ce pânz haiducesc! Era cât pe ce să îmi încalc regula de aur pe care mi-am impus-o în acest tur: să nu ceri două porții din același fel. Am mai mâncat eu vânat, dar gulaș de căprioară ca acesta nu, și nici nu cred să mai mănânc. Și la fel de bună, pita rotundă, aburindă, pe care pădurarul o tot aducea la fiecare 15 minute! De ce am doar o burtă, de ce o singură viață?! Vei fi, cu siguranță, cucerit de bucătăria regiunii, așa cum este descrisă în Maraton culinar prin Serbia.

Cum ți se par aceste destinații culinare? Cu ce alte locuri ai completa această listă?

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*