Invitație în Alicante

Portul Alicante a fost extins și modernizat după 1990, când i s-au adăugat o zonă de restaurante pescărești și promenada cu baruri șic și cluburi de noapte.

Cu ce te îmbie orașul spaniol al luminii și al Sărbătorii Focurilor Sfântului Ioan.

Text și foto: Gabriela Ristea

Prima dată am auzit de Alicante la șase ani, când o mătușă stabilită acolo mi-a adus-o pe Nancy, o păpușă fabricată în portul spaniol de la Mediterană. Au trecut mulți ani până să ajung în orașul natal al lui Nancy, pe Costa Blanca, astăzi o destinație foarte căutată pe harta turistică europeană.

De ce? În primul rând, verifică statisticile. Romanii știau ce zic când au denumit orașul Lucentum (în latină, strălucitor), deși poate n-au numărat exact cele 3.000 de ore însorite pe an, de care se bucură coasta.

Nu trebuie să fii străin ca să fii turist aici. Madrilenii sar în trenurile de mare viteză, gonesc prin cei 500 km în două ore și se întind pe plajele scăldate în turcoazul mării.

Iahturi și vase de croazieră umplu portul. La o aruncătură de băț, peste șase milioane de plăcuțe de mozaic multicolor pavează aleea pietonală Explanada de España. Dacă mirosul mării dă ghes foamei, dai o fugă la restaurantul Monastrell din port, singurul din oraș cu o stea Michelin, bun pentru pietonul obosit de soare, dar și pentru tinerii care se antrenează pentru concursuri de caiac-canoe la Clubul Regal de Regate.

Orașul are cu ce se mândri și la capitolul arhitectură. Arunc o privire la Casa Carbonell, care se impune în peisaj din 1925 încoace, sau la El Casino de Alicante, care, în pofida numelui, nu are nimic de-a face cu un cazinou, fiind, de fapt, un centru cultural. În fața Casino Mediterráneo (care, de această dată, chiar este cazinou), se odihnește pe apă Santísima Trinidad (Sfânta Treime), un vapor bogat ornamentat, singura copie fidelă a navei lansate la apă în 1769, la La Habana și care, pe atunci, era cea mai mare și mai bine înarmată ambarcațiune a lumii.

Din Castelul Santa Bárbara, o fortăreață construită în timpul domninației arabe, cocoțată pe muntele Benacantil, priveliștea te lasă fără grai. Mai mult decât atât, cobori de pe munte și ajungi imediat pe plajă. Câteodată pare că le poți avea pe toate.

Alicante nu duce lipsă de români. El Rincón de Nakiss e restaurantul Oanei și al lui Florin, veniți din București. Niște clujeni au un magazin românesc, Mara Market, care vindecă toate poftele de mâncare neaoșă.

Am noroc cu Cristina, o prietenă bună care îmi face un tur al Universității Alicante. Campusul pare mai mult rezervație naturală decât mediu academic – cu palmieri, țestoase, păsări și alei umbrite de copaci în floare.

În centrul vechi facem un tur de forță: Primăria, palat baroc din secolul al XVIII-lea , Catedrala renascentistă Sf. Nicolae, Biserica Sf. Maria, cea mai veche din oraș, ridicată pe locul unei moschei.

În soarele torid de aprilie – da, aprilie – urcăm pe străduțe înguste până în Santa Cruz, cel mai cunoscut cartier din centrul vechi, tapetat cu mușcate și mozaicuri multicolore.

Dacă ar fi iunie, Alicante ar fi și mai înflăcărat – pentru cea mai importantă sărbătoare din oraș, Focurile Sfântului Ioan, când figurine uriașe din carton, lemn și hârtie se ard în piața publică. Originea: un ritual păgân care marca solstițiul de vară și simboliza purificarea prin arderea de obiecte.

 

Pontul din interior

Orașul Luminii

Alicante e capitala zonei de pe țărmul mediteranean numită Costa Blanca (Coasta Albă). Dacă îți plac mult și muntele și marea, aici le poți avea pe amândouă. Alicante te întâmpină cu soare și voie bună în orice anotimp. Cum temperatura medie anuală se apropie de 20°C, poți face plajă chiar și în noiembrie. Mulți turiști din țările cu ierni friguroase vizitează Alicante în intervalul octombrie – aprilie, tocmai pentru a se bucura de soare și a se odihni pe plajă.

Cum ajungi

Zboruri directe București – Alicante și retur. Wizz Air, un zbor pe săptămână, tot anul și Tarom, săptămânal, vara și în septembrie.

Muzee

În Alicante ai o multitudine de muzee, precum Muzeul Arheologic (MARQ), Muzeul de Artă Contemporană (MACA), Muzeul Artelor Frumoase „Gravina” (MUBAG), Muzeul Universității Alicante – dedicat artei contemporane, Muzeul Ieslei Biblice și Muzeul Coridei.

Mâncare

Nu poți da greș cu mâncarea mediteraneană și Alicante nu face excepție. În turronul de Alicante se îmbină mierea, albușul de ou, migdalele și zahărul. Alte delicii specifice sunt rulourile cu anason, curmalele sau perele coapte în vin.

Plimbare pe faleză

Cu atâtea ispite culinare în jur, e nevoie de o soluție la îndemână împotriva kilogramelor în plus. Eu, una, iau linia 3 de metrou, cobor la stația Costa Blanca și, de acolo, mă plimb ore întregi, fie direct pe plajă, fie pe faleză.

Sport

Soluția pentru profesioniști și amatori: Clubul Atlético Montemar, înființat în 1931 și în cadrul căruia funcționează una dintre cele mai bune școli de tenis spaniole.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*