48 de ore în Gjirokaster

Orașul Gjirokaster este unul dintre cele trei Patrimonii UNESCO ale Albaniei. Foto: Sorin Ghencea

Plimbare prin orașul muzeu al Albaniei. Text și foto: Sorin Ghencea

După un control la frontiera Grecia – Albania, ceva mai amănunțit decât eram obișnuit între granițele din interiorul Uniunii Europene și după aproximativ 30 km pe o șosea impecabilă, am ajuns în Gjirokaster declarat oraș muzeu, unul dintre cele trei Patrimonii UNESCO ale Albaniei, și în același timp orașul lui Ismail Kadare și al lui Enver Hodja.

Gjirokaster este considerat unul dintre cele mai bine conservate orașe cu arhitectură otomană din lume și se pare că acest fapt i se datorează tocmai fostului dictator al Albaniei comuniste care a dorit ca acesta să rămână ca în copilăria lui. Oricum, străbătând orașul am descoperit și case noi, nu multe, inserate printre cele vechi, însă acestea par a fi din perioada post Hodja.

Când am ajuns eu, am avut ghinionul ca zona bazarului vechi, adică exact centrul social al orașului, să fie în renovare, însă am admirat arta lucrătorilor, care ciopleau piatra cu multă măiestrie chiar acolo pe șantier, iar renovarea se făcea cu materiale tradiționale.

Orașul vechi este destul de mare și de aceea am alternat mersul pe jos cu mașina. Condusul pe aici este o adevărată aventură atât pentru șofer cât și pentru mașină, străzile fiind înguste și extrem de înclinate, de multe ori fiind nevoit să mergi destul de mult până găsești un loc care să-ți permită să întorci. Și în tot acest timp îți dorești să nu te întâlnești cu cineva din sens invers (în general un Mercedes, care pare a fi mașina națională – modele mai vechi sau mai noi).

Cetatea de deasupra orașului este a doua ca mărime din Balcani și în interior există un interesant muzeu de arme (au inclusiv un tanc italian din Al Doilea Război Mondial), iar în curtea cetății este un avion (sau ce a mai rămas din el) militar american din perioada Războiului Rece. Asupra poveștii lui există doua variante – cea a autorităților comuniste din acea perioadă care au susținut că l-au doborât fiind surprins în spațiul aerian albanez, și cea a pilotului care a spus că având o defecțiune tehnică a cerut permisiunea să aterizeze, iar după aterizare, avionul i-a fost confiscat (pilotul a fost trimis după aceea peste Adriatica). Când am vizitat muzeul armelor, doamna de acolo, într-o engleză-italiană, mi-a prezentat doar prima variantă.

O particularitate mai puțin vizibilă a orașului, sunt cisternele-puț din interiorul caselor. Într-un magazin de suveniruri mi-a fost prezentată o astfel de cisternă. Era săpată în pământ ca un puț, având o adâncime de 70 m iar apa din interior provenea de pe acoperiș în timpul ploilor, fiind utilizată doar pentru spălat.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*