Cum m-am reîndrăgostit de România

Reîncercând costumul popular românesc în Ciocănești, satul-muzeu din Bucovina, recomandat în articolul de la pagina 76.

Editorialul ediției de toamnă 2017 a revistei National Geographic Traveler România.

Câinele copilăriei mele era legat în lanţ în timpul zilei. Abia aşteptam să vină seara, când era slobozit și făcea, sărăcuţul, înconjurul curţii în 100 de curse nebuneşti. Până la vreo 20 de ani n-am ieşit din ţară. Când am putut în sfârşit călători liberi, m-am alăturat valurilor de români care, asemenea câinelui meu scăpat din lanţ, au început să alerge prin străinătățuri.

Am fost crescut în credinţa că trăim în cea mai frumoasă ţară din lume. După ce am prins să călătoresc, am picat în extrema cealaltă. Mi-au trebuit alți 20 de ani pentru a mă reîndrăgosti de ţara în care m-am născut. N-am dat în doaga admiraţiei gratuite. Ca un nou Epicur în grădina lui, aleg să ignor tot ce ține de mizerie, politică sau economie și să mă concentrez pe oameni buni și locuri frumoase. Mai cred că există două Românii, contemporane doar de formă. Una urbană, de strânsură, fără sarea tradiţiei, fără gust, ca o mămăligă pripită la foc occidental, cu valori maimuțărite. Şi alta tradiţională, sustenabilă, aşezată, pradă modelului cultural al celei urbane.

„Fiecare loc are o istorie a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca să o auzi şi trebuie să ai un dram de iubire ca să o înţelegi”, spunea Nicolae Iorga. Vestea bună e că te poţi molipsi de iubirea asta dacă ai noroc să dai peste localnici atât de îndrăgostiţi de locurile de baştină, că le sclipesc ochii când povestesc despre ele, propovăduindu-le ca nişte apostoli involuntari, însufleţindu-le, traducându-le străinului grăbit să bifeze încă o experienţă.

Le mulțumesc celor care în ultimele luni de documentare pentru ediția de toamnă 2017 a NGT m-au ajutat să mă reîndrăgostesc de România: Irina Aionesa, Adrian Crucianu şi Cătălin Ursache din Ţara Dornelor, Silviu Chiriac şi Radu Mihai Sandu din Vrancea. Și cel mai mult îi sunt dator lui Zoki Damian din Ibăneşti, Mureş, prietenul meu superpatriot, patronul micului magazin de unde cumpăr pâine şi brânză. Ca unul dintre marii maeștri zen din vechime, care trezeau la iluminare discipoli cu şfichiul unui cuvânt bine ales, el m-a făcut să realizez cele de mai sus printr-o singură frază: „Aşa ești tu făcut, Cătăline, trebuie să descoperi mai întâi Universul, şi apoi România
noastră…” —Cătălin Gruia, redactor–șef.

Ediția de toamnă 2017 a revistei National Geographic Traveler România.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*