Luang Prabang, Laos. Jurnal de călătorie

Luang Prabang de pe Muntele Phousi. Foto: Ancuța Coman, arhiva personală

Ancuța Coman și Cristi Boldișteanu traversează Mekongul cu barca din Thailanda, în Laos, Luang Prabang. Urmărește un jurnal de călătorie care începe cu pomana matinală, ne poartă prin Palatul Regal din Luang Prabang, apoi pe muntele Phousi și la cascada Kwang Si.

Din Chiang Mai, situat în nordul Thailandei, am ajuns în unul din cele mai frumoase orașe din Laos, Luang Prabang, cu barca, pe Mekong.

Călătoria durează 3 zile. Prima zi cu autobuzul, iar următoarele două cu barca.

Atmosfera pe barcă este liniștită, oamenii citesc, beau bere, socializează, creează legături și schimbă păreri despre călătorii. Este ca o tabără organizată, în care oamenii se simt bine. Cele trei zile petrecute împreună ne fac să ne cunoaștem din priviri. Ne dăm seama când căldura ajunge insuportabilă, când suntem obosiți, empatizăm, pentru că suntem în aceeași barcă, la propriu.

Ne minunăm de ceea ce vedem pe traseu, oameni care și-au făcut așezări în urmă cu sute de ani pe malul murdarului Mekong, deșeuri care plutesc pe apă, desișul junglei în care se pierde râul, vânzători în bărci plutitoare și improvizate care se apropie pentru a ne îmbia cu ceva de cumpărat.

După cele 3 zile, cu aventuri, povești și poate noi prieteni, ajungem în Luang Prabang, cunoscut ca fiind un orășel liniștit în care timpul parcă a stat pe loc din multe puncte de vedere.

De fapt, în Laos, timpul a stat în loc, am dat ceasul cu câțiva zeci de ani în urmă, țara este simplă, oamenii încă trăiesc neimpactați de modernismul și consumerismul zilelor noastre. Totuși, turismul îi îndeamnă să se adapteze noilor timpuri și tendințele lui le impun un nou ritm. Colonizarea franceză și-a pus și ea amprenta asupra acestei țări în moduri care pot fi considerate pozitive sau negative, depinde de ochiul care le privește. Cert este că influența franceză îi dă locului un oarecare modernism, fie el și numai prin cafenele, muzica și patiseriile care sunt nelipsite de pe străzile orășelelor.

În Luang Prabang nu sunt multe de făcut, aceasta este prima impresie pe care locul o lasă, un orășel mic, liniștit, simplu, încă stângaci cu turiștii, unde ospitalitatea nu este înnăscută, dar unde oamenii se străduiesc să facă să fie bine. Aceasta a fost și impresia noastră când am citit despre el, că trei zile sunt suficiente pentru a-l vizita. Aveam să stăm mai mult și după un timp să ne gândim că n-ar fi fost o idee rea dacă stăteam și mai multe zile.

Luang Prabang cucerește călătorul prin calmul lui, prin cafenelele care te invită să intri, prin incantațiile călugărilor budiști care pot fi auzite la diferite ore din zi, prin natura sălbatică ce îl înconjoară și mai ales prin lipsa de pretenții a acestui loc.

Zilele trec lin, oamenii sunt în contact cu ei, cu viața lor simplă, se mulțumesc cu puțin, cu ceea ce au, nu pretind a fi ceea ce nu sunt, nu știu prea multă engleză, dar cunosc limbajul semnelor, iar dacă starea de spirit le permite, chiar și limbajul zâmbetului. Nu se forțează să fie într-un fel, dacă au o zi proastă, nu îți vor zâmbi doar pentru că ești turist, nici nu se vor purta urât cu tine, doar își vor vedea de ziua lor nu prea bună.

Copiii lor îi însoțesc la locul de muncă, fie că e vorba de un magazin, un restaurant, sau o tarabă de pe stradă. Așezați pe o pătură pe jos se joacă, dorm sau aleargă dintr-un loc în altul.

Dar Luang Prabang nu este doar atât, ci este un loc unde se pot face diferite activități, din zori și până în seară.

Pomana matinală, un obicei de sute de ani

În Luang Prabang, încă se mai păstrează un obicei vechi de sute de ani, practicat de călugării budiști. Dis-de-dimineață, sute de călugări părăsesc templele pentru a străbate străzile orașului în căutare de hrană, așa numitul alms giving sau monk bat. Localnicii sunt pregătiți pe marginea drumului cu mâncare și uneori cu bani pe care îi oferă de pomană. Din păcate, turiștii sunt invazivi de multe ori și nu știu să se comporte adecvat, ceea ce pune în pericol această tradiție practicată zi de zi.

Primitul de mâncare din partea comunității este singura lor sursă de hrană, iar practicarea acestei tradiții îi ajută constant să aprecieze lucrurile mici și  să se mulțumească cu puțin.

Yoga matinală la Utopia

Ziua începe cu o oră de yoga matinală la una din cele mai cunoscute terase, Utopia, situată deasupra râului. Dimineața e răcoare, soarele se descoperă leneș dintre nori și înlătură ceața care se ridică deasupra apei. Noi ne dezmorțim împreună cu el, pe mișcări line de yoga, îl salutăm și ne întindem spatele.

Localnicii și turiștii vin pe Muntele Phousi pentru templul budist situat în vârful muntelului și pentru a se bucura de energia locului. Foto: Ancuța Coman, arhiva personală

Muntele Phousi

Situat în centrul orașului, muntele are de o parte râul Mekong, iar de cealaltă parte râul Nam Khan. Multele lui trepte duc la o priveliște a întregului Luang Prabang, iar apusul de pe acest munte este vânat de zeci de camere de filmat și de fotografiat.

Cascada Kwang Si este un colț de natură pe care nu vrei să îl ratezi. Foto: Ancuța Coman, arhiva personală

Cascada Kwang Si

Situată la aproximativ o oră de Luang Prabang, cascada Kwang Si este un colț de natură pe care nu vrei să îl ratezi. Apa care se grăbește să coboare, lasă în jurul ei o briză rece, iar în lumina soarelui capătă culori de turcoaz și verde deschis.

Drumul până acolo are multe serpentine și nu este foarte confortabil, dar odată ajuns, o să știi că a meritat acel legănat.

Palatul Regal din Luang Prabang, foto: Ancuța Coman, arhiva personală

Palatul Regal din Luang Prabang

Ai văzut până acum bucăți de rocă aduse de pe lună? Ei bine, aici ai șansa să vezi așa ceva și multe altele, reprezentând cadouri pe care regele le-a primit din lumea întreagă. Palatul nu este mare, dar îndeamnă ochiul vizitatorului să se centreze pe detaliile arhitecturale și mai ales pe obiectele care stau dovadă a unei vieți regale transmisă din tată în fiu.

Foto: Ancuța Coman, arhiva personală
Foto: Ancuța Coman, arhiva personală

Piața de noapte, motiv zilnic de sărbătoare

Piața de noapte are loc zilnic în Luang Prabang și este ca o mică sărbătoare la care se adună localnici și turiști. De la haine până la mâncare, totul poate fi găsit aici și până și cei mai pretențioși pot găsi ceva de luat acasă sau de consumat acolo. Mirosurile, forfota, cuvintele rostite în toate limbile, fac din această piață de noapte un loc al socializării, o sărbătoare ce are loc în fiecare seară.

Luang Prabang este un oraș cu istorie, primitor, unde lucrurile se desfășoară în ritmul lor firesc, încet și calm. Oricât de mare ar fi agitația interioară cu care ajungi acolo nu durează mult până ce ajungi să fii captivat de energia locului.

Foto: arhiva personală

 

Suntem Ancuța și Cristi, de aproape un an am ales să trăim viața altfel, dincolo de traseul bătătorit de mulți alții înainte noastră.

Călătoria noastră încă nu s-a încheiat, probabil nu se va încheia în curând. Te invităm să descoperi mai multe despre diversitatea și frumusețea lumii în care trăim pe blogul www.applesandgasoline.com.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*