Plimbare prin Cluj

Teatrul Național din Cluj-Napoca este unul dintre cele mai valoroase și mai reprezentative monumente ale orașului.

Excursie * Județul Cluj * Km 362 * Zile pe drum 3 * Cea mai bună mâncare: Supă armenească de hurut

Cu o aripă universitară și una a industriei IT, Cluj-Napoca e albina serioasă de Transilvania care îndrăznește să zboare tot mai sus, polenizând temeinic, fără grabă, o întreagă pajiște de oportunități și interese regionale. Cel mai dinamic oraș românesc al ultimilor ani și-a asumat rolul de nod cultural și turistic, unde Orientul se împletește cu Occidentul – atrăgând comunități de studenți și de afaceri din Franța, Germania, India, Japonia, China sau Orientul Apropiat.

Noile investiții de la Cluj Arena și Sala Polivalentă adăugate celor deja existente – precum Sala Sporturilor „Horia Demian” și parcul Sportiv UBB – au transformat Clujul într-un centru al sportului, al științei și al spectacolului. Astfel, în ultimii ani, orașul de pe Someș a fost gazdă bună pentru Campionatul European de Gimnastică, Campionatul European de Baschet, Competițiile de tenis FED Cup, Olimpiada Internațională de Matematică, Festivalul Untold, concerte Scorpions, Depeche Mode sau Toto Cutugno. Prin lobby inteligent și investiții strategice în aeroport a câștigat și războiul aerian local, devenind o „poartă” de intrare în Transilvania.

„În mai tot perimetrul județului Cluj, comunitățile tradiționale – română, germană, maghiară, iudaică și armeană – au ridicat monumente de arhitectură specifice marilor stiluri arhitectonice europene. Iar rezervațiile naturale se află la distanțe rezonabile în timp și kilometri de orașul reședință”, spune ghidul clujean Gabriel Enache.

Text: Cătălin Gruia
Foto: Costas Dumitrescu

Oprirea 1

Cluj-Napoca
Am ajuns în Cluj pe la chindie, după circa 500 km de condus de la București. Aveam nevoie de un duș și o oră de somn. Ne-am cazat la Topaz, un hotel de 3 stele, mediu din mai toate punctele de vedere, dar cinstit în raportul calitate-preț și numai bun pentru tras sufletul.
Mi-a plăcut aerul lui patinat care te poartă cu gândul la vremurile de aur ale imperiului austro-ungar. Hotelul e la 2 km (15-20 minute pe jos) de centrul orașului, spre care ne-am pornit imediat ce ne-am mai întremat puțin.
În centrul istoric al Clujului ai senzația ciudată că te-ai teleportat subit din România, că ești pe scena medievală a unui spectacol al străzii modern, occidental și nonconformist, pe care îl simți în mers, în priviri, în îmbrăcăminte, în graiurile oamenilor.
O treime din populația acestui oraș de circa 300.000 de locuitori sunt stundenți.
Ne-am pierdut în exclamații interioare pe străduțele din jurul Pieței Matei Corvin. De pe Emil Isac, am cotit-o printr-un gang, pe o alee minusculă, un soi de fundătură liniștită și intimă, unde am găsit Roata, restaurant tradițional ardelenesc. E un loc în centrul orașului, dar cu liniște și pace, copaci și boltă de viță-de-vie, ciripit de păsărele. Mâncarea tradițională e foarte gustată de străini. Afară, pe terasă, mesele erau pline, dar numai la a noastră se vorbea românește. Am auzit franceză, cehă, engleză, ba și bulgară. Am cerut varză à la Cluj. O felie mare ca de tort, cu compoziție dulce, dar ca de sarmale.

Oprirea 2

Armenopolis
Drumul național 172 F te duce de la Cluj către Gherla, vechiul Armenopolis, singurul oraş baroc din România. O comunitate armeană de negustori în frunte cu episcopul Oxendius Verzelescul, alungată din Moldova în anii 1700 de o persecuţie otomană, l-a întemeiat aici pe baza unei scrisori de privilegii obținută de la Viena. Şefii comunităţii au angajat un arhitect italian care le-a proiectat un oraş, cu o sistematizare urbană de invidiat. Conform istoricului Nicolae Sabău, noul oraș ridicat de-a lungul unei jumătăți de veac avea patru străzi drepte și paralele ce se intersectau perpendicular, toate cu deschidere spre Râul Someș, o piață centrală cu edificii monumentale și un parc englezesc. Bogații negustorii gherleni, ajunși creditori ai Curţii Imperiale din Viena, au primit de la Împăratul Iosif al II-lea Coborârea de pe Cruce, singurul tablou din Transilvania, atribuit lui Rubens, care poate fi văzut azi în Capela Învierii din Marea Catedrală Armeano-Catolică a orașului (foto mai jos).

Preambul al unei expediții reușite de explorare a Gherlei e o vizită în Piața Libertății nr. 3, unde Monica Pătac, directoarea centrului turistic local, te poate înarma cu hărți, informații și recomandări despre cele mai importante obiective de vizitat: orașul baroc, Catedrala Armeano-Catolică, Muzeul de istorie, Parcul mare și Sinagoga.

Oprirea 3
Comuna Sic
În partea nord-estică a județului, la circa 60 km de Cluj-Napoca, se află comuna secuiască Sic, unde bătrânii încă îmbracă zi de zi portul tradițional. Primul popas l-am făcut la Biserica Reformată (în imaginea de mai jos), una dintre cele mai bine păstrate clădiri de cult (de la 1291) din Transilvania Centrală. Lucrări recente de reabilitare au pus în cea mai bună lumină atât edificiul în sine, cât și comorile din interior: fragmente de frescă din secolul al XIV-lea, tavanul casetat şi pictat, mobilierul pictat, orga şi clopotele din secolul al XVIII-lea. Sicul a fost masacrat și biserica arsă în urma năvălirii tătare din 24 august 1717, tragedie comemorată până astăzi de ziua Sf. Bartolomeu de către comunitatea secuiască.

Am purces mai departe pe drumul județean 109D, la Rezervația Naturală Stufărișurile de la Sic, unde cât vezi cu ochii sunt stufărișuri, sărături și păduri umede – un mozaic de ecosisteme și o biodiversitate aparte. Stufărișul compact de pe Valea Coastei și Valea Sicului reprezintă al doilea cel mai mare corp de stuf din România, după Delta Dunării. În apropiere se află Lacul Știucii, singurul din Transilvania pe care se formează plauri, la fel ca în Deltă. Spre amiază, foamea ne-a împins spre restaurantul pensiunii Sovirag. Noi aveam poftă de pește, dar managerul Sallai Zsuzsi ne-a recomandat supă armenească de hurut, „din lapte bătut fiert cu pătrunjel și frunze de țelină până devine o cremă cu un gust amărui foarte bun”.

Oprirea 4
Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca
Dacă e marți (când am ajuns noi), e închis. Am avut însă norocul chior să găsim în muzeografa Flavia Stoica o doamnă pe cât de competentă, pe atât de amabilă, care ne-a fost ghid în acest paradis rural, primul muzeu în aer liber din România și una dintre cele mai vechi expoziții de acest tip din lume, înfiinţat în 1929.

Circa 30.000 de vizitatori pe an ajung aici, admirându-i cele peste 50 de gospodării, monumente arhitecturale sau instalații tradiționale răsfirate pe o suprafață de 15 ha în Pădurea Hoia.
O vizită tihnită presupune circa două ore. Dar dacă te grăbești, muzeografa Flavia Stoica recomandă trei obiective importante:
1. Biserica din Cizer, judeţul Sălaj, restaurată recent cu fonduri norvegiene, a fost construită în anul 1773 de o echipă de dulgheri condusă de revoluționarul Horea (Nicola Ursu).
2. Gospodăria secuiască din Cașin Iper, Harghita, de la 1678 e probabil cea mai veche din Transilvania expusă într-un muzeu.
3. Gospodăria săsească din Jelna, Bistrița-Năsăud, ridicată în 1789 din bârne de stejar.

Nu există multe indicatoare și nici autobuze care să te ducă direct la Parcul Etnografic al Clujului. Deocamdată, unui străin de oraș îi e relativ greu să ajungă aici. Dar fă efortul și mergi acum să-l vezi. Investiții serioase îl vor transforma în anii următori într-un mușuroi viu mișunând de oameni, un complex cu carapace etnografică de clădiri vechi infuzat de viață modernă. Muzeul Etnografic „Romulus Vuia” e primul din România cu un masterplan de dezvoltare gândit de Asociaţia Nordic Urban Design din Norvegia, vizând conectarea cu orașul și transformarea sa treptată într-o super-atracţie turistică regională.

Oprirea 5
Restaurant & Pub Rochelle
Pe strada Traian nr. 2, din Cluj-Napoca, pe o terasă înaltă, deasupra Someșului Mic, la mesele de sub umbrele mari, stau tineri frumoși și eleganți, în haine parcă asortate cu prețurile din meniu și atmosfera high.

„O clientelă mediu+”, spune patronul Tivadar Czondi (foto, dedesubt), întors în Cluj după 10 ani de Canada, unde a lucrat în domeniul designului jocurilor pe calculator sau Electronic Arts.
Rochelle e fetișul (în care și-a băgat agoniseala de-o viață) patronului, un tip șarmant de 50+, cu ochi albaștri asortați la cămașa albastră și discurs elevat-relaxat.

Tivadar, care a văzut și trăit multe pe continentul nord-american, e preocupat la Cluj de calitatea vieții și o dietă sănătoasă. Sfântul Graal pe care îl caută azi îl reprezintă plăcerile sănătoase. Pe care se străduiește să le implementeze la Rochelle.

„Tinerii vor în general burgeri, crispi, pizza”, spune chelnerița Simona Ciobanu. Cum nu mai sunt chiar tânăr, am rugat-o să îmi recomande ceva mai potrivit cu mine, dar tipic pentru local. Argumentația ei m-a înghesuit între pulpă de rață pe varză roșie și somon cu cremă de praz și sfeclă gratinată. Am alunecat pe cea din urmă. Mulțumesc, Simona!

Oprirea 6
Pensiunea Colț de Rai
Am ajuns seara, pe întuneric, frânți și transpirați, în stațiunea climaterică Fântânele unde Pensiunea Colț de Rai era luminată frumos, pe fondul negru al pădurii. Dar aveam ochelarii de cal ai oboselii atât de strânși pe tâmple, că nu am mai avut puterea să privesc în jur sau să fiu măcar curios. A doua zi ne-am trezit într-o oază mirosind a lemn de brad, o bijuterie de cabană montană în dulcele stil austriac, unde totul pare pus la locul lui de mâna vrăjită a bunului-gust. Patronul Sorin Rădoi, un titirez bonom în tricou roz și pantaloni scurți, se învârte peste tot: îl vezi și la tuns peluza, și în bucătărie, și la vorbă cu oaspeții. Absolvent de matematică, dar cu aplecare spre design, el a fost sufletul și creierul acestui proiect de familie început în urmă cu trei ani. Cu zâmbet și tact, pare că își dirijează și personalizează colțul de rai prin muncă și puterea exemplului. Pensiunea, cu planuri de extindere la anul, e vizitată preponderent de români. La o altitudine de circa 1.000 m, Fântânele e o mică stațiune climaterică, culcușită între Munții Gilău și Vlădeasa, pe malul Lacului Fântânele. În verile secetoase, când nivelul lacului scade, se mai pot observa ruinele bisericii din Giurcuța de Jos.

Oprirea 7
Cascada Vălul Miresii
O pudră fină și răcoroasă se lasă peste mulțimea de gură cască cu ochelari de soare și mâini în șold privind în sus, la vreo 30 m înălțime, spre locul de unde cade apa. Pe o stâncă, la vreo 10 m, s-a cocoțat o mireasă adevărată, dezbrăcată de voalul care o încurca la escaladă, dar cu soțul și fotograful din dotare, pentru poze de nuntă.

Cascada Vălul Miresei – Răchițele, din Valea Stanciului, la o altitudine de 1.000 m în versantul estic al Masivului Vlădeasa, are o înălţime de circa 30 m şi 3 trepte. La baza celei de sus, o marmită de vreo 10 m provoacă dispersia de voal a apei. Iarna, peretele stâncos îngheață, un magnet pentru pasionații de escaladă pe gheață.

Drumul e asfaltat până în apropiere de cascadă, însă pe ultimul kilometru mașinile sunt interzise, dar plimbarea pe jos pe drumul forestier – foarte plăcută.

Oprirea 8
Rezervația Cheile Turzii
Poteca domoală care străbate defileul avea sub jumătate de metru lățime în urmă cu trei decenii. Acum are aproape doi metri, lărgită de tălpile, de la an la an tot mai numeroase, ale vizitatorilor care se plimbă de-a lungul celor aproape 2 km ai cheilor cu cei mai înalți pereți (circa 200 m) din Apuseni.

Datorită importanței științifice și a frumuseților sălbatice, Cheile Turzii au fost declarate rezervație naturală încă din 1938. Impresionanta despicătură a muntelui, fierăstruită în perioada jurasică de Pârâul Hășdate, atrage turiști de toate felurile, de la pantofari de oraș târșâind alene o oră de plimbare până la alpliniști hârșiți, în bocanci de ultimă generație, care merg ață la cele peste 300 de trasee pitonate de alpinism și escaladă, sau urcă fluierând pe colțurile stâncoase, precum Colțul Cetății sau Colțul Sașil.
Flora regiunii cuprinde peste 1.000 de specii floristice. Și fauna e bogată, în special în lilieci, amfibieni, păsări, reptile și peșți, dar pot fi zărite și vulpea, jderul de piatră sau nevăstuica.

Relieful carstic e la el acasă. Cele mai cunoscute peșteri sunt Cetățeaua Mare, Cetățeaua Mică, Peștera Liliecilor, Peștera Feciorilor, Peștera Hornarilor și Peștera lui Anton.

Oprirea 9
Samsara Food House
Răsfoiesc pentru a treia oară un meniu elegant, aerist, cu poze frumoase, pe o masă cu mozaic, alături de alte mese pline de lume tânără, relaxată, jovială – gurmanzii raw-vegetarieni ai Clujului.
Suntem într-o intersecție circulată, dar sub o boltă de verdeață, nu mai simt agitația străzii.
Răsfoiesc, răsfoiesc, și nu pot să mă hotărăsc. Totul pare extrem de bun la acest restaurant vegan din strada Stephan Ludwig Roth nr. 5, Cluj-Napoca.

Îmi notez în carnețel trei posibile ținte: un fresh grape-fruit basic (grepfrut, mere morcovi și țelină), 14 lei, salată de avocado cu roșii și mango, 29 lei, plus înghețată matcha, 18 lei. Când vine chelnerița Andra Bochis, iar mă sucesc, reiau meniul și comand orez marocan și bere artizanală locală Hopehead Pure C.
„Trendul healthy a prins foarte bine în Cluj”, spune Andra, care lucrează la Samsara de 3 ani și are deja mulți clienți, străini de oraș, pe care îi cunoaște și o cunosc, căci revin iar și iar. Decidem subit să facem și noi o tradiție din a ne întoarce în fiecare an în Cluj, să monitorizăm progresele tigrului României, cu o oprire obligatorie, pe verde, la Samsara.

 

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*