Explorând insula Kos

Relieful muntos din sudul Insulei Kos întâmpină apele de smarald ale Marii Egee la Kavo Paradiso, o plajă sălbatică adumbrită doar de Terasa Piraților. Foto: Bogdan Croitoru

În călătoria pe Marea Egee prin Rodos, Kos și Leros, m-am uitat în primul rând după oameni atât de îndrăgostiți de locurile natale, că le sclipesc ochii când povestesc despre ele, propovăduindu-le ca niște apostoli involuntari, însuflețindu-le, traducându-le mai profund, mai inteligibil și străinului grăbit să bifeze încă o experiență. Cred că omul sfințește locul și dacă ai norocul să dai peste cine trebuie, călătoria devine memorabilă. Dați-mi voie să vi-i prezint pe noii mei prieteni din Insulele Dodecaneze. Partea a doua: insula Kos.

La 45 de ani, o profă de engleză timidă și conformistă de pe Insula Kos a simțit nevoia să își dea restart la viață.

 Sophia Karagianni a regăsit savoarea vieții în drumeții duminicale. „Pentru localnicii din Kos, insula asta e o mare necunoscută. Pentru mama, o călătorie până în capătul celălalt al insulei e cât un drum până în America!“

În casa ei din Piața Diagora, la capătul orașului vechi, îmi arată o bibliotecă plină cu cărți despre Kos. „Iubesc insula asta și m-am hotărât să o explorez.“ Eroul ei, Iakovos Zarraftis, a fost un savant local care a făcut același lucru prin anii 1920. Sophia a inventariat deja, la fața locului, 319 biserici. „Îți dai seama? Există 319 biserici pe insulița asta. Și numărătoarea continuă.“

E înnebunită după fotografie: în casa ei, scrumiera, cutia de creioane, bibelourile mimează toate aparate foto.

Unul dintre elevii de la școală i-a făcut cont de Facebook: PhotographyBy SophiaKaragianny. Sophia a început să scrie și pe blog. Curând n-a mai plecat singură: în jurul ei a coagulat un grup de 20 de fani care i-au dat like pe FB și în viața reală. Am rugat-o pe Sophia să ne arate câteva dintre locurile ei de suflet de pe Insula Kos. Ne-a urcat în Daihatsu-ul personal, pe care îl hărtănește fără milă, și am pornit la drum. Mai întâi ne-a dus în Plaka, valea păunilor din centrul insulei, unde se află probabil cea mai mare pădure de pini de pe Kos. În urmă cu vreo 10 ani, cineva a adus aici câteva perechi de păuni care s-au înmulțit fără măsură. Erau peste tot și fără pic de frică. Păunițele scoseseră pui și erau mai prudente, dar masculii, ca niște curcani înfoiați, veneau țanțoș în întâmpinare. „În săptămânile următoare trebuie să revin aici: am aflat că ar exista pe undeva ruinele unei mori de apă și o potecă spre mare“, spune Sophia.

Pe covorul gros și cafeniu de ace de pin m-aș fi putut plimba toată ziua, dar Sophia era nerăbdătoare să ne arate și alte locuri.

Următoarea oprire: Basilica Sf. Ștefan, ale cărei ruine se ridică din stâncile de care se sparg valurile, e un loc de o frumusețe aparte. „De câte ori vin aici înot până la insuliță“, spune Sophia.

Sf. Nicolae, o bisericuță albă cu acoperiș albastru, e singura construcție de pe insulița pe care pescărușii care locuiesc în stâncile din vârf o ocolesc în mai puțin de 30 de secunde

Următoarea oprire: Plaja Cavo Paradiso. La 12 km de satul Kefalo din sudul Insulei Kos, pe un drum de pământ care șerpuiește prăpăstios deasupra unor panorame sălbatice, ajungi după aproape o jumătate de oră pe plaja Cavo Paradiso. Imediat ce parcăm ne întâmpină Semi Sevastikis: un tip de vreo 50 de ani, cu părul negru tuns scurt, cu moț alb în frunte și un cercel mare de pirat în urechea stângă, un fel de Sf. Petru al locului, care are cheile unui bar aproape de perfecțiune pe această plajă paradisiacă. Foarte puțini oameni ajung aici. Dar dacă vrei o plajă numai pentru tine, mergi alte 15 minute spre stânga, pe o potecă de capră neagră pe un țărm stâncos.. Și după atâta drum și trudă, ajungi în sfârșit într-un golfuleț unde valurile bat ca niște ciocane azurii. Plaja mică, străjuită de o faleză abruptă, e împânzită de cedri pitici. Sophia a trebuit să ne scoată cu forța de acolo.

Mai departe, ne-a însoțit și fotograful Mihail Patakos, 29 de ani, de profesie inspector auto. Am mers cu toții la Therma, cam la 10 km de orașul Kos. Versantul de deasupra șoselei e foarte accidentat, cu semne de „atenție cad pietre“. Din parcare până jos pe plajă poți merge pe jos sau poți închiria măgăruși (5 euro coborârea sau 7,5 euro dus-întors).

De la barul de pe plajă al lui Theologos Vavlas mai mergi preț de două minute spre dreapta și dai de un izvor fierbinte și sulfuros, încălzit de magma din adâncuri. Mă grăbesc să văd: o potcoavă naturală de stânci delimitează un spațiu de 50 de metri pătrați în care, în funcție de apropierea de izvor, apa poate fi rece, caldă, fierbinte sau clocotită. Ne alăturăm celor câtorva zeci de turiști înghesuiți în apa mică precum focile pe o banchiză. Complet relaxată în spatele ochelarilor fumurii, Sophia îmi povestește că obișnuia să vină aici să se dreagă, cu gașca de prieteni, mai ales când era mai tânără, pe la 3-4 dimineața, după o noapte prin cluburi. Zice că la lumina lunii senzația de plăcere e dublă.

Alternezi 15 minute de stat în apa fierbinte cu alte 15 minute de înot în mare, adică pur și simplu ieși 20 metri mai în larg și apa ți se pare rece ca gheață. Repeți cât te țin puterile.

Text: Cătălin Gruia 

Foto: Bogdan Croitoru

 

În mica parcare din Plaka, păuni și pisici privesc curioase la turiștii veniți să se bucure de pădurea de pini. Foto: Bogdan Croitoru
Lângă plajă Kefalos din Kos, coloanele basilicii Sfântul Ștefan privesc spre Insula Kastri. Sub ruinele unei fortărețe, avanpost defensiv în trecut, a fost ridicată capela dedicată Sfântului Nicolae, vizitată azi de nuntași. Foto: Bogdan Croitoru

Citește prima partea a acestui reportaj apărut în vol 22 al revistei NG Traveler Ro la linkul: Rodos

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*