Mahabalipuram, călătorie in illo tempore

Pancha Rathas. Foto: Horia Mihai Gligor

Mihaela și Horia Gligor ajung într-o destinație cu un nume aproape imposibil de pronunțat: Mahabalipuram.

Șoseaua șerpuia pe lângă ocean, trecând prin sate răzlețe din care, în duminica aceea, răzbăteau doar clopotele bisericilor. În rest era liniște, o liniște nefirească pentru orice loc pe care l-am vizitat în India. Eram pentru prima dată în sudul Indiei și toate păreau să fie altfel, începând cu tamila, limba complicată pe care o vorbea șoferul nostru, o rostogolire de pietricele pe un taler de argint. Nu înțelegeam nici măcar un cuvânt. Iar numele destinației noastre – Mahabalipuram – era imposibil de pronunțat.

Oceanul Indian. Foto: Horia Mihai Gligor

Priveam pe geam încercând să zăresc oceanul și repetam într-una, ca o mantră sacră, numele locului ce urma să îl vizităm. Pâlcuri de cocotieri mă împiedicau să văd oceanul, însă îl simțeam. Îl auzeam, uneori, izbindu-se năvalnic de mal. Curând oceanul ne-a însoțit călătoria și nu ne mai săturam să îl admirăm. Puternic, neîmblânzit, cu valuri uriașe ce se spărgeau cu un zgomot asurzitor de țărm, așa ne-a primit Oceanul Indian, la Mahabalipuram. 

Mahabalipuram, cunoscut și ca Mamallapuram, a fost orașul lui Narasimhavarman I, supranumit “marele luptător” (Mamalla, în tamilă), rege tamil din dinastia Pallava, ce a condus India de sud între anii 630-668 e.n.. Minunatele monumente ce duc astăzi faima locului i se datorează, fiind terminate în timpul domniei sale. Mica localitate de la ocean ascunde bogății fără de seamăn, temple și complexe uriașe ce datează din secolele VII și VIII. Mii de oameni din întreaga lume le vizitează zilnic și, la fel ca noi, rămân uimiți de arta străvechilor indieni și de încărcătura spirituală deosebită a locului. 

Ne-am amestecat în mulțime și am pornit spre ocean. Tarabele colorate întinse de-a lungul plajei nesfârșite ofereau de toate, de la idoli și ghirlande din scoici, pește condimentat cu masala și prăjit în ulei de cocos, fructe exotice și sucuri de tot felul, statuete și cutii cu ceaiuri, amulete și creioane colorate, ceasuri și obiecte din marmură. Plaja aceea întinsă a fost cel mai colorat iarmaroc indian pe care l-am văzut vreodată. Și se sfârșea pe malul oceanului, acolo unde sute de oameni priveau înmărmuriți minunea. În ziua aceea, Oceanul a fost marele zeu. 

Shore Temple, foto: Horia Mihai Gligor

La doar o sută de metri de valurile înspumate, Shore Temple, templul de pe țărm, se înalță semeț. Trecerea timpului nu a făcut decât să îi sporească misterul și faima. Nimic nu l-a doborât, nici măcar marele tsunami ce a devastat zona în 2004. Sute de oameni așteptau cuminți să intre în micul templu. Încălțările lăsate la intrare erau doar un alt semn al respectului arătat minunatului monument și zeilor locului. Mii de statui de diferite mărimi și reprezentând diferite animale mitologice sau scene desprinse din viața de zi cu zi împodobesc templul și spun povești incredibile, despre curajul și vitejia înaintașilor. De altfel, toate monumentele de la Mahabalipuram spun astfel de povești și reprezintă o fuziune perfectă a religiei, culturii și legendelor legate de panteonul hindus. Monumentele de aici sunt o sursă inestimabilă pentru cei interesați de trecutul incredibil al acestui loc, sute de inscripții în sanscrită spunând poveștile remarcabile ale regilor secolelor VII și VIII.    

Pancha Rathas, foto: Horia Mihai Gligor

Facem o largă reverență în fața templului și a oceanului și mergem mai departe, spre un alt complex minunat. Adăpostite de un mic golf, Pancha Rathas, cele cinci care sculptate în blocuri monolitice imense, de granit, sunt imaginea vie a unui timp în care poveștile erau parte a realității și zeii umblau printre oameni. Construite între anii 630-638 e.n., cele cinci care alegorice, cu nume proprii – Dharmaraja Ratha, Bhima Ratha, Arjuna Ratha, Nakula Sahadeva Ratha, Draupadi Ratha – vorbesc despre diversitatea arhitecturii dravidiene a acelor vremuri și arată, dacă mai era nevoie, bogăția și ingeniozitatea regelui Mahendravarman I și a fiului său Narasimhavarman I. 

O broderie în piatră ne atrage atenția la câteva sute de metri depărtare. E o scenă ce spune însăși povestea Indiei hinduse: coborârea Gangelui din Himalaya, în 146 de sculpturi unice în lume. Zeul Shiva asistă la eveniment și îi închină Gangelui primele ofrande. Elefanți ce par vii urmează cortegiul, iar soarele și luna binecuvântează pământul Indiei și influențează cursul râului sacru. O incredibilă poveste se derulează în fața ochilor noștri. E mult peste așteptări și mult peste orice expresie artistică experimentată în India.

Povestea minunilor văzute la Mahabalipuram ar fi incompletă fără peșterile dedicate zeilor. Cea mai sofisticată e peștera dedicată lui Krishna, cu pereții acoperiți de scene desprinse din mitologia hindusă și cultura locală a secolului VII. Stând acolo, preț de o clipă, simți cum istoria și mitologia prind viață și, fără să îți propui asta, recunoști și accepți că, într-adevăr, India e incredibilă. Grupul de monumente de la Mahabalipuram este inclus în lista site-urilor UNESCO, iar călătoria inițiatică in illo tempore e mai de preț decât orice altă călătorie. 

Pontul din interior

Cum ajungi la Mahabalipuram?

Pentru a ajunge la Mahabalipuram trebuie să ajungi, mai întâi, la Chennai, în statul Tamil Nadu din sudul Indiei. Iar până acolo ai la dispoziție o mulțime de variante, atât din București, cât și din Cluj sau Timișoara. Companii precum Lufthansa, British Airways, Turkish Airlines și altele operează zilnic zboruri, cu una sau două escale, către și dinspre Chennai. Complexul de la Mahabalipuram se găsește la 58 km sud de Chennai. Majoritatea agențiilor de turism din oraș oferă tururi de o zi la Mahabalipuram, la prețul de 1450 rupii. Dacă vreți să călătoriți cu bani puțini, puteți lua busul ce face legătura între Chennai-Mahabalipuram-Pondicherry. O călătorie până la Mahabalipuram costă cam 100 de rupii.

Viza

Pentru a vedea India, cetățenii români au nevoie de viză. Aceasta se obține sau la București, la Ambasada Indiei în România (detalii suplimentare găsiți aici: http://eoiromania.in/) sau la sosirea acolo (E-Visa). În ambele cazuri, doritorii vor trebui să completeze un formular, să aibă rezervare dus-întors la zbor și rezervare la hotel și să achite o taxă. 

Vreme

E bine să vizitați India din octombrie până spre finalul lunii februarie. Aceasta este perioada ideală, cu temperaturi de până la 30 de grade Celsius pe perioada zilei. Începând cu luna martie, vremea în India devine din ce în ce mai caldă, cu temperaturi ce urcă, la început de iunie, până la 48 de grade Celsius și umiditate accentuată, iar apoi vine musonul (iunie-august). În sudul Indiei, musonul vine de două ori pe an: în plină vară și în noiembrie, cu ploi torențiale, furtuni spectaculoase, călduri insuportabile și inundații catastrofale.

Riscuri

Marea problemă în India e apa potabilă. Atâta timp cât bei doar apă îmbuteliată (Kinley, Bisleri, Aquafina, Himalaya și alte mărci pe care le găsești peste tot) vei fi în regulă. Dacă, însă, ești temător și mai sensibil, te poți vaccina înainte de plecare. Site-ul MAE are, în acest sens, mai multe recomandări. În orice caz, să ai la tine spray sau brățări contra țânțarilor. 

Suveniruri specifice

Fiind la ocean, Mahabalipuram oferă o mulțime de obiecte confecționate din scoici. Le găsiți peste tot, de la tarabele de pe plajă până în magazinele ce vând produse din toată India: sariuri multicolore, kurte sau șaluri din mătase sau cașmir, cutii de lemn de sandal, elefanți din piatră sau lemn, bijuterii, perne, bețișoare parfumate sau statuete ale zeităților. E musai să vă întoarceți acasă cu ceva.

Mâncare

Sudul Indiei este recunoscut pentru multiplele feluri de pește. Cel mai bun e peștele proaspăt pescuit, gătit în fața ta, pe plajă sau pe stradă, simplu, cu puțină sare sau tăvălit prin masala, servit pe o frunză de cocotier, cu puțin orez. E gustul care nu se uită. 

Farul din grădinile cu peșterile zeilor. Foto: Horia Mihai Gligor

Bine de știut

  • În India se circulă pe partea stângă a drumului. Așadar, atenție la traversare!
  • Numărul unic în caz de urgenţă: 100.
  • În marile orașe, la majoritatea comercianților se poate plăti cu cardul. Însă dacă mergeți la Mahabalipuram e bine să aveți la voi cash.
  • Rețelele wi fi disponibile în spațiul public sunt puține și merg destul de prost. Nu-ți pierde timpul căutând cea mai bună conexiune. Bucură-te de ceea ce vezi! India e mai mult decât incredibilă! Enjoy!

Text: Mihaela Gligor
Foto: Horia Mihai Gligor

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*