Interviu: Luminița Cuna, o exploratoare în Amazon

Vizita de lucru la grădina de manioc a familiei care avea grijă de noi. Am plivit locul de buruieni, am tăiat tulpinile de manioc, am plantat câteva, iar restul le-am adus în coșuri în sat. Foto: Luminița Cuna
Copii quechua, în comunitate. Foto: Luminița Cuna

Cum vezi lucrurile petrecându-se peste 10 ani, vom mai avea Pădure Amazoniană? Va mai fi ea populată de băștinași sau numai de unele animale sălbatice și stații de lucru operate de angajații marilor corporații?

Cauza numărul unu a defrișărilor în Amazon este extinderea fermelor de bovine, pentru că a crescut enorm cererea de carne pe piața internațională. Dacă rata defrișărilor continuă ca până acum, o pătrime din Amazonul actual va dispărea până în 2030. Rata defrișărilor a scăzut în ultimii 10 ani, însă din 2017 a început să crească din nou. Situația politică din zonă va determina în mare viitorul. Cu noul guvern brazilian venit la putere la începutul lui 2019, speranțele pentru supraviețuirea Amazonului au scăzut vertiginos.

În Amazon nu locuiesc doar indigeni, ci și comunități de pescari, de mici agricultori, care își câștigă existența exploatând pădurea – carne și lemn. Spre deosebire de indigeni, care iau doar cât le trebuie pentru subzistență, conlocuitorii non-indigeni nu fac la fel.

Teritoriile pe care trăiesc indigenii sunt cele mai bine protejate, acolo natura este sănătoasă, indigenii știu să aibă grijă de pădurea lor. Atâta timp cât indigenii există în Amazon, există speranță. La urma urmei, totul depinde de deciziile care se iau la nivel național și internațional, forumuri în care indigenii nu au avut, istoric, o voce. De curând, însă, ei au început să se mobilizeze, să devină mai vocali. Poate salvarea va veni tot de la ei.

Răzbioinic huaorani, cu sulița pe umăr. Foto: Luminița Cuna

Este inutil de spus că în prezent agendele publice ale mass mediei internaționale împing spre subsol evenimentele dureroase și sângeroase din jungla amazoniană. Crezi că mass media și opinia publică, dacă ar fi corect informată, ar putea avea un rol real în supraviețuirea națiunilor și naturii Amazonului?

Din păcate mass media de pretutindeni caută doar senzaționalul, în detrimentul reportajului informat, care prezintă realitatea. Indigenii sunt portretizați ca niște sălbatici care încă trăiesc în epoca de piatră, cu obiceiuri ciudate, care umblă îmbrăcați în piei și pene. Am fost în comunități indigene unde s-au filmat scurte reportaje pentru canale mari de știri și toți indigenii care purtau haine – tricouri, pantaloni scurți – au fost rugați să nu intre în cadru. Această portretizare falsă este în defavoarea lor, pentru că noi îi vom vedea ca pe niște ființe înapoiate, în cel mai bun caz ca pe niște copii. Și atunci, când vedem un indigen folosind un telefon celular zicem ca el nu mai este indigen, deși omul acela care utilizează tehnologia modernă (ei au o capacitate extraordinară de a învăța tot ce este nou) trăiește în mod tradițional în satul lui, vânează, pescuiește, își respectă tradițiile. Mass media promovează stereotipuri coloniale, rasiste în detrimentul imaginii indigenilor.

Mass media ar putea juca un rol extrem de important în conștientizarea publicului despre popoarele indigene, despre probemele cu care se confruntă, despre importanța Amazonului. Ar putea da voce acestor popoare care până acum au stat în întuneric.

O femeie huaorani împletește diferite obiecte din fibre de palmier chonta. Foto: Ferdinand Ferencz

Mulți europeni, americani și aflăm, iată, că și din ce în ce mai mulți români pleacă acum în jungla amazoniană pentru o călătorie care li se descrie drept o călătorie interioară: ayahuasca. De la aventurieri ai spiritului la fete deprimate, bolnavi cu diagnostice fatale și studente la psihologie, cu toții acceptă invitația unor șamani – toți evident „autentici“ și „se inițiază“ și „se descoperă“ vomitând și halucinând în junglă. În cartea ta am văzut că asupra ta Ayahuasca nu a exercitat prea mare atracție. Cum o văd mai exact oamenii triburilor și ce ai învățat de la ei în această privință?

Ayahuasca este o substanță sacră. Este un entheogen, o substanță psihoactivă care induce experiențe spirituale. Șamanii multor popoare amazonice o folosesc în cadrul unor ritualuri complexe ca să intre în lumea spiritelor, cu scopul de a afla – de la acele spirite – cum să vindece bolile pacienților lor.

Ayahuasca mă fascinează, însă e drept că nu i-am acordat un loc special în carte, doar un episod scurt. Modul în care indigenii au găsit rețeta acestei băuturi este încă un mister pentru oamenii de știință. Cum au ales și au combinat indigenii fix cele două plante, liana de ayahuasca și frunzele de chacruna, adică planta care conține DMT (dimetiltriptamina) și alta care activează DMTul când este ingerată?

Am vorbit cu prieteni despre asta, ei au găsit imeidat explicații logice, care au corespondent în lumea noastră vestică: da, păi nu îmi este clar că indigenii au încercat de-a lungul miilor de ani să combine zecile de mii de plante din junglă, le-au tot fiert și le-au tot băut, până au dat de ayahuasca. Mie îmi place explicația indigenilor, vă dați seama că i-am întrebat și pe ei: plantele însele le-au revelat, în vis, “rețeta” băuturii sacre. Mie mi se pare o explicație mai plauzibilă ☺. Se potrivește cu atmosfera de realism magic care stăpânește în universul amazonian.

Am ales să nu fac parte din acei albi care o încearcă. Nu mi-am dorit niciodată să iau ayahuasca, s-a și râs de mine pe tema asta: cum, ai fost până în Amazon și nu ai luat ayahuasca, nu ești întreagă la cap? Nu am avut de ce. Nu mi-am dorit acel “trip” psihedelic. Indigenii înșiși mi-au spus că doar șamanii pot lua ayahuasca. Pacientul o ia doar în cazuri foarte grave, sub administrarea grijulie a șamanului. Indigenii au o venerație și un respect pentru plante și spiritele lumii lor pe care noi nu putem să le înțelegem pe deplin și astfel nu cred că vom înțelege niciodată complexitatea ritualului de ayahuasca. Îi vedem ambalajul, dar nu și miezul, esența.

Mă întristează mult faptul că ayahuasca este încă un lucru sacru pe care noi vesticii l-am luat (să nu zic furat) de la indigeni pentru divertisment, într-un fel asemănător cu ce am facut cu frunzele de coca: ele erau sacre pentru indigenii din Anzii, însă când au ajuns în mâna noastră am extras, cu sjutorul științei noastre avansate, cocaina. Odată ce ayahuasca a ajuns în mâna și în gura omului alb, fascinat de exotic și mereu căutător de noi experiențe spirituale, el a pus un preț pe ea. Sacrul a fost comercializat. Unii indigenii au văzut o oportunitate de câștig. Așa au apărut șamani falși, indigeni oportuniști (da, au și ei oportuniștii lor) doritori de un venit simplu și rapid.

Apoi au apărut și șamanii albi. S-au deschis școli șamanice la marginea junglelor din Peru, unde în 3-4 luni și contra unei sume destul de pipărate, oricine poate deveni șaman. Șamanii indigeni pe care i-am întâlnit mi-au povestit cum au devenit ei șamani. Au trecut printr-o ucenicie care a durat ani de zile, cu post și izolare, sub tutela unui șaman în vârstă. Deseori, puterile au fost obținute chiar de la spirite. Așa că mă întreb, cum poate un alb să ajungă șaman în 3-4 luni, când unui indigen îi ia ani de zile? Probabil au optimizat procesul, așa cum optimizăm procesele de muncă din companii. Au fost multe cazuri in care șamanii falși au modificat reteta ayahuascai și au violat turiste în căutare de experiențe exotice. De la o băutură sacră, la un fel de date rape drug… Este trist.

Eu cred că doar indigenii pot fi șamani adevărați. Spiritualitatea lor este strâns legată de pădure, de cosmoviziunea lor, de credințele lor, de mii de ani de experiențe fizice și spirituale adunate în ADN-ul lor.

Cartea “Desculță în Amazon” a Luminiței Cuna a apărut la Editura Paralela 45.

Ce aventuri și călătorii mai plănuiești?

Călătoriile și aventurile nu s-au terminat încă. Ele au început în 2005 și continuă până în ziua de astăzi. În fiecare an merg în Amazon și fiecare an este o nouă aventură, mai mică sau mai mare.

Mai am destule povestiri adunate pentru încă o carte. Vom vedea !

 

 

 

 

Text: Roxana Melnicu
Foto: Luminița Cuna, Ferdinand Ferencz, Liana Corniel

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*