Scurt pe doi: De ce să mergi în Oman

Dacă țările vecine din Peninsula Arabică, bogate în petrol, înalță zgârie-nori și centre de afaceri, Omanul și-a construit o operă și plantează grădini în deșert, printre clădirile din piatră albă ale capitalei, Muscat.

Sultanul Qaboos a adus în țară o Renaștere modernă odată cu venirea la tron în 1970; a înființat numeroase școli și spitale și a sporit numărul de kilometri de drumuri pavate de la 10 la circa 6.000.

Multe dintre încântările Omanului se adresează categoriei de lux a călătorilor. Cel mai select hotel din Muscat are în spate o pistă de aterizare pentru elicoptere. În largul coastei stau la ancoră iahturi de agrement; e ușor să uiți că ești la Marea Arabiei, nu în Mediterana.

Aventuroșii explorează rezervația naturală din Insulele Daymaniyat, pentru cele mai spectaculoase scufundări din peninsulă, în largul coastei Muscatului. Grupul de stânci cu aspect selenar din imagine se ridică deasupra apelor de un albastru-deschis, în care abundă țestoasele-de-mare și peștii-papagal. Dar orice excursionist cu rucsacul în spate poate închiria o mașină pentru o incursiune pe drumurile bine întreținute de sultan (aici, spre deosebire de Arabia Saudită, femeile au voie să conducă) într-un peisaj străvechi, sterp, cu excepția vreunui fort abandonat cocoțat pe o coamă de munte sau a unei oaze ascunse care adăpostește un ochi de apă întăritoare.

Mirosul de tămâie învăluie întreaga țară, cum probabil a făcut-o de secole.

Omanul acoperă mare parte din cererea mondială de tămâie și mir încă din vremuri biblice. În suq-uri, fumul ei atârnă greu în aer ca un smog parfumat. În aproape orice casă, aproape de ușa din față, într-un vas de lut arde rășina omniprezentă, oferind vizitatorilor un bun-venit aromat.

Text: Meghan Miner

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*