Firtușu, undeva în Transilvania

Vedere de toamnă din zona Bucovinei. Foto: 123rf

Trecerea Carpaților între Greșu (Vrancea) și Ojdula (Covasna) este, cel puțin, la fel de spectaculoasă ca Valea Prahovei sau a Oltului.

Text: Cătălin Dumitrescu

De fapt, pentru cei mai puțin pasionați de istorie trebuie să spunem că a fost o perioadă în care principalele rute economice ale acestor pământuri erau cele dinspre Transilvania spre Brăila, Chilia, Cetatea de Floci (comptuarul prin care lâna oilor din munți pleca pe Dunăre, spre mare) sau Cetatea Albă. Ele brăzdau văile Carpaților de Curbură.

Parcul Mini Transilvania, foto: Cătălin Dumitrescu

Ne hotărâm să o luăm în amonte. Spre Transilvania. De abia coborâm din munți și, într-un câmp mai larg, pe stânga, vedem un pui de urs alergând printr-un lan de porumb. Râmâne la fel de interesant cum se schimbă lucrurile, în nici 100 km. De la arhitectura Țării Vrancei la cea a Ținutului Secuiesc. În 100 de km dispar întinsele vii și apar câmpuri pline de porumb și cartofi. Ajungem la Odorheiul Secuiesc, orașul românesc cu cel mai mare procent de maghiari (cam 95%). Am mai fost, dar acum ne oprim fix la Parcul Mini Transilvania. O Transilvanie în miniatură cu castele, cetăți medievale și orașe. O minimocăniță face deliciul copiilor. Parcul mi se pare o super idee și, din câte aflu, este doar la început. Dar noi plecăm pe drumul spre Praid. Nu ajungem.

Undeva, facem stânga și după câțiva kilometri părăsim asfaltul. Dar dăm peste Via Transilvanica. Ajungem la Firtușu, acolo unde ne așteaptă Gabor, un secui ospitalier care a fugit de tumultul orașului într-un sat secuiesc semiizolat, cu circa 150-200 de locuitori. Suntem ospătați cu gulaș (de înaltă clasă!!!) și langoș. Drumeție pe un deal înalt de unde ai impresia că ești în mijlocul Transilvaniei. Kata, fiica lui Gabor, stăpânește cu iscusință un cal frumos și inteligent. De sus, ajutați de un senin limpede, zărim, la orizont, Carpații. Încolo Bucegii, dincoace Făgărașul, Harghita Mădăraș, Apusenii. Biserica Unitariană are scris pe ea 1839 și în ea tronează o superbă reproducere după Coroana Sfântului Ștefan (Szent Istavan). Așezarea pare una veche, dacă ne gândim că, peste veacuri, s-a păstrat numele de ”satul pecenegilor”. Pecenegii ăștia au fost niște migratori războinici (de origine turcică) care au acceptat să păzească hotarele Regatului Ungariei, pe la începutul mileniului.

A doua zi o luăm spre nord. Ușor, ușor, părasim zona secuiască și trecem într-o zonă care păstrează urmele coloniștilor sași ai Transilvaniei. Chiar dacă ei au cam dispărut din peisaj. Reghin, Bistrița, Prundul Bârgăului…

Mănăstirea Sucevița, foto: 123rf

Ciocănești, Bucovina

Pasul Tihuța. Ne aflăm, din nou, la hotarul a două provincii și observăm cum se schimbă peisajul. Lăsăm Transilvania și pășim în Bucovina românească. Până în urmă cu 103 ani, ducatul s-a plasat strict sub autoritate austriacă. Acest lucru se vede în arhitectura clădirilor urbane. Zona rurală îmi pare profund românească. E duminica Adormirii Maicii Domnului și tot satul în binecunoscutele straie bucovinene pășește pragul bisericilor din sat. Apoi se vor întâlni în centru la un festival al păstrăvului care își face veacul în apele rapide la Bistriței. Aflăm că în cinstea serbării, în zilele premergătoare lui 15 august vizitatorii și nu numai au fost pasagerii plutelor de pe râu. A, uitasem, Ciocănești este satul acela cunoscut pentru casele lui pictate cu meșteșug. Urcăm către o mănăstire otodoxă cu hramul Sfinților Petru și Pavel. Cucernicii călugări întrețin niște bazine cu păstrăv iar, mai încolo, se vede o stână. Ce ne taie răsuflarea este imaginea de sus a văii Bistriței a cărui frumusețe, întrece chiar și imaginația unui elvețian.

Totul până la climă. Vajnici reprezentanți ai sudului, ne înfioară gândul că plapuma nu are concediu deloc în Bucovina, că centralele se opresc pe la 1 iunie și își reîncep activitatea cam de la 20 august (noaptea, temperatura are o singură cifră, brrr…). E prea mult pentru noi, cei care ne punem ciorapi la 1 octombrie…

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*