Delta lui Iliuță Goean

Pentru călătorii care vor să savureze liniștea naturii nederanjați de zgomotul urban, canalele înguste din Delta Dunării creează un peisaj subtil și fremătând de viață lacustră. Foto: Costas Dumitrescu

Instrucțiuni de folosire a unui colț cu totul special din România

Interviu realizat de Cătălin Gruia
Foto: Costas Dumitrescu

Ghidul nostru, Iliuță Goean, și un stol de pelicani care completează în zare tabloul specific zonei deltaice pe care am străbătut-o de la un cap la altul, în încercarea de a înțelege puțin din ecosistem. Foto: Costas Dumitrescu

Iliuță Goean e unul dintre cei mai buni cunoscători ai Deltei Dunării. Nu născut, ci renăscut în Baltă.

Bucureștean îndrăgostit de pescuit și de Deltă din copilărie, s-a mutat aici în urmă cu 17 ani și se bate pentru dreptul călătorului la natură sălbatică savurată într-o formă de slow travel experiențial, cu servicii de calitate, în cele mai bune locații, cu cea mai bună mâncare și cei mai buni ghizi. Iliuță se teme că în câțiva ani nu-i va mai rămâne nimic de arătat. O nouă formă de turism s-a impus în ultima vreme, un very fast travel, în care treci ca prin brânză încercând să cuprinzi totul într-o singură zi, în bărci de mare viteză cumpărate de europeni care macină, distrug și storc de viață canalele Deltei. După părerea lui, o excursie în Delta Dunării ar trebui să fie o lecție de biologie în cel mai frumos amfiteatru acvatic al României, în care oamenii să înțeleagă importanța păstrării habitatelor naturale. „Avem această resursă de o biodiversitate fabuloasă și ne cam batem joc…”, spune ghidul. Am povestit despre problemele prezentului încercând să creionăm o schiță de instrucțiuni de folosire responsabilă a Deltei Dunării.

Barcă

Îți propun să începem de pe mal. Cum ne alegem barca?

Foarte bine! Căci orice excursie în Deltă începe dintr-un punct căruia noi îi spunem generic „la mal”. Tulcea, Murghiol, Mahmudia, Dunavăț sunt punctele cu acces rutier prin care se intră în Deltă. De acolo, ai două variante către Baltă:

Varianta 1, acele nenorociri de bărci rapide cu motoare puternice care toacă totul în calea lor.

Agresiunea începe de sub apă, cu forța pe care o dezvoltă acel motor de 200-300 de cai-putere, mai ales în turație mare, cu o elice de viteză. Practic, toată apa dintr-un canal e trecută prin conul elicei, omorând tot. Specificul Deltei e că are o apă mică. Vara, lacurile au și sub un metru adâncime, iar canalele, 1-2 m. Doar canalele de navigație sunt mai adânci. Bărcile de mare viteză ar trebui să meargă exclusiv pe canalele navigabile, unde apa are 7-8 m și unda de șoc nu izbește până în mâl.

Și atunci, de ce sunt bărcile rapide așa de în vogă în momentul de față?

Din cauza lipsei de educație a turistului care nu știe și nu se interesează… Se lasă pe mâna unor operatori dubioși, care vor bani rapid, cu orice preț. Băi, nu poți să te pretinzi operator de turism care iubește Delta și să intri în sufletul ei cu o barcă rapidă… Din viteza aia oricum nu ai ce arăta omului, îi oferi numai un zornăit, un uruit de motor continuu, muzică în boxe, pentru că în marea majoritate aceste bărci sunt și niște discoteci ambulante. Iar mușamaua cu care e învelită barca te împiedică să vezi în afară orice frumusețe…

Dar cum de a plouat așa de tare cu astfel de bărci, îmi ziceai că numărul lor s-a înzecit în ultimii cinci ani?

E pesta asta a fondurilor europene, unde banii s-au dat fără niciun discernământ. Deși era vorba despre programe de reorientare profesională a pescarilor, și toată lumea a pretins că face bărci de transport, cu care să meargă pe Dunăre, încet-încet, din pix, s-au dat pe agrement, dar au rămas cu același tip de bărci mari, de transport, cu motoare foarte puternice, care pur și simplu nu au ce căuta în Deltă. În nicio țară normală din lumea asta nu ai să vezi că se intră cu 300 de cai-putere într-o apă de un metru, într-un lac plin de vegetație, păsări și animale. Știi care e instinctul peștilor? În momentul în care se sperie de ceva, se ascund în prima buruiană acvatică și stau acolo nemișcați. Păsările se scufundă la vederea unei bărci rapide. Dacă barca aia vine cu 70-80 km/h, pasărea nu are timp să fugă din calea ei. Peștele care s-a ascuns în vegetația de pe canal e tocat. Să vezi vara pescărușii și chirele care se îmbulzesc în urma bărcilor rapide la festin! Dacă mii de bărci merg 8 ore zilnic pe perioada verii, ca niște fermoare care zipuie la fiecare minut canalele, imaginează-ți cât pește intră la tocat în elice. Câte viețuitoare, broaște, raci, păsări! Se rupe lanțul trofic, se distruge vegetația, se distruge tot. Nu mai vorbim despre microorganisme, nu mai vorbim de poluare, de evacuarea gazelor sub apă… E ucigător.

Băi, dacă turismul în Deltă continuă pe coordonatele astea, distrugerea e garantată. Dacă ținem tulburi tot anul canalele de excursii, dacă peștii sunt tocați în elice, pfui!!! Că asta e adevărata problemă! Toată lumea spune: nu mai e pește că l-au prins lipovenii. Da, au prins și lipovenii o parte, dar și pescarii sportivi au distrus puietul. Și bărcile de viteză au tocat tot ce-i viu pe canale. Și dacă ai rupt o za din lanțul vieții, s-a terminat. Acum vin oamenii în Deltă atrași de poveștile noastre frumoase cu păsări, cu pești, cu nuferi… Și, în realitate, ajung să vadă de sub mușamaua bărcilor acoperite și zic: Doamne, parcă da, la marginea apei am zărit niște nuferi… Și mai erau niște păsări.

Peste 5 ani, n-or să mai fie nici aceste păsări, se împuținează de la un an la altul…

Așa nu, clar! Dar cum ar fi bine?

Dacă vrei să și înțelegi ceva din Delta asta, atunci alegi un operator OK. Și în primul rând alegi un operator care să și existe. Pentru că sunt foarte multe reclame pe net, unde deși scrie că sunt operatori de turism, nu sunt, cel mult un PFA obscur care are ca obiect de activitate transport cu bărcile sau mai știu eu ce. Conform Legii turismului, dacă un pachet depășește două elemente, ești obligat să fii agenție de turism. Așa că tu, ca turist responsabil, ar trebui să intri frumușel pe site-ul Ministerului Turismului, că există acolo o listă cu agențiile clasificate. Te-am regăsit acolo, vorbim. Dacă nu, pa…

Emblema Deltei Dunării, pelicanul, nu mai e astăzi o prezență atât de comună, așa cum era cu doar câțiva ani în urmă pe toate lacurile Deltei. Foto: Costas Dumitrescu

Hai să ne întoarcem puțin la bărci și să vedem care ar fi totuși varianta OK…

Varianta 2 e să optezi pentru o barcă de viteză mică/medie, sub 25-30 km/h. Apoi, să fii atent la trei lucruri: vrei să ai parte de tur ghidat, slow travel și barcă neacoperită. Dacă barca are doar un paravan din ăla de soare, ai pierdut trei sferturi din ce poți vedea. Dacă mai are și mușamale de protecție de jur-împrejur, practic ai pierdut vremea. Experiența aia e nulă. Dacă nu le ai pe astea trei, n-ai înțeles nimic din Deltă. Până și transferul de la mal la Baltă, dacă ai ales corect aceste 3 elemente, poate fi o experiență minunată.

Eu văd totuși că majoritatea bărcilor sunt cu copertine…

Da, pentru că ăsta e nivelul operatorilor, din păcate. Ei habar n-au ce înseamnă Delta. Vor bani și atât.

Și totuși, nu crezi că această copertină e un element de atracție în plus la vânzare? Vine pe frica de ploaie a omului…

Pentru unii, da. Românii sunt niște meteosensibili extremiști. Dacă se anunță ploaie, se sperie. Dacă se anunță soare, se sperie. Dacă se anunță nor… O să vezi altă poveste când vine turistul străin. OK, azi plouă, da, ne luăm pelerinele. Așa procedează. Avem și în România extrem de mulți turiști educați. Călătorul experimentat are întotdeauna un impermeabil de ploaie la el. Se poate proteja. Deci, ia cu tine strictul necesar: pelerină, ochelari de soare, pălărie (nu șapcă), cămașă cu mânecă lungă, cremă de soare dacă ai tenul sensibil (razele soarelui se reflectă în pelicula de la suprafața apei. Ba dacă e și un vântuleț care face valuri, deși răcoare, căci pielea se ventilează din mersul bărcii, te rotisezi lent și seara ai arsuri), plus un polar mai gros când mergi la răsărit sau apus. Multă lume neglijează acest echipament personal și își sacrifică vacanța cu o barcă acoperită crezând că a ales bine și s-a protejat astfel. Depinde pe ce pui accentul. Vrei excursie, sau vrei să fii protejat într-o plimbare în care nu vezi nimic…?

Mâncare

Mâncăm pește, da?

Ba ai fi surprins să vezi câți oameni aleg meniul fără pește! Asta-i încă o pierdere uriașă din acel cumul care creează experiența Deltei. Eu îi încurajez pe toți turiștii să opteze pentru pește, măcar prima masă să fie cu pește, pentru că aici e gătit delicios, într-un fel cu totul diferit de cum sunt ei obișnuiți acasă. Satul Mila 23 e locul unde se mănâncă cel mai bine. Toate pensiunile de aici oferă niște meniuri fabuloase. Am mâncat peste tot în Deltă, dar nicăieri nu-i ca în Mila 23. Bucătăria lor are mici subtilități care o diferențiază de celelalte sate. Nu spun că se gătește prost în alte sate din Baltă, mai ales peștele, care e mâncarea de bază a lipoveanului, dar bucătăresele din Mila 23 au ceva aparte, au câștigat toate concursurile culinare organizate în Deltă. În casele mici se gătește în regim de meniul zilei, dar se gătește dumnezeiește!

Cum stă treaba la restaurantele de la marile hoteluri?

Acolo n-ai cum să găsești pește proaspăt. Nu există la ora actuală o piață a peștelui în Deltă. E o întreagă aventură din punct de vedere legal să bagi pește în bucătăria unui mare hotel. După ani și ani de discuții cu autoritățile locale nu există posibilitatea ca un hotel să facă un contract cu o cherhana și să-i livreze zilnic o cantitate de pește.

Nu înțeleg…
Nici eu nu înțeleg…

Adică pot să-l cumpăr de la supermarket, dar nu de la cherhana…?
Și mai ales nu poți să-l cumperi de la prima mână, de la pescar. Nu ai voie. Legea obligă pescarul să ducă tot peștele la cherhana.

Prigorie, una dintre cele mai colorate păsări care poposesc pe teritoriul României, pândind din vârful uscat al unei ramuri orice posibilitate de a vâna o albină rătăcită prin teritoriul ei. Foto: Costas Dumitrescu

Dar de la cherhana aș putea să iau, dacă sunt hotel?

Nu, de cele mai multe ori. Pentru că avem următoarea problemă: există acel pește bun, numit de localnici valută: crap, somn, știucă, șalău, care e în cantități tot mai mici. Dacă un hotel ar cumpăra de la cherhana cât pește are nevoie, ar seca cherhanaua de marfa bună, iar transportul de pește ieftin în afară, către București, nu ar mai fi rentabil. Cherhanalele știu că impun chestia asta: dacă îmi iei x kg de valută, trebuie să îmi iei și y kg de babușcă (pește ieftin, caras, roșioară). Deși e ieftin, din babușcă poți face niște mâncăruri de te lingi pe degete, dacă vrea să stea bucătarul să-l curețe și să-l pregătească. Dar, în general, marile hoteluri preferă produsele semipreparate, pentru că le oferă un flux mai rapid al gătitului. N-am văzut să aibă oameni la curățat, filetat, porționat peștele proaspăt. Preferă să cumpere direct de la supermarket, există distribuție de Metro, de Selgros, vine vaporul până la tine în Deltă, trage la ponton, îți aruncă baxurile cu pește congelat importat din Asia, Africa etc. Și uite-așa, din pangasius se gătește un minunat file de șalău, din biban de Nil iese o saramură de pește local și așa mai departe. În schimb, într-o pensiune unde ai nevoie de 10-20 kg de pește la masă, două femei harnice, două lipovence care au curățat pește toată viața, în 20 de minute n-au ce face cu peștele ăla: l-au curățat, l-au porționat și s-au și apucat de gătit. La un hotel unde ai nevoie de 200 kg de pește zilnic, închi-puie-ți cum ar fi trebușoara asta. Preferă să-l dezghețe, e gata filetat, l-au pus la gătit și aia e.

Nasol de hoteluri! Dar din punctul de vedere al călătorului, e clară treaba, preferi să îți fie ție bine, vrei mâncare locală, autentică…
Da, de-aia eu îți recomand pensiuni mici, nu hoteluri mari.

Cazare

Și dacă totuși hotelurile îmi oferă niște prețuri mai bune?

Oricare dintre noi e capabil să discearnă ce-i mai bine pentru sine. Că depinde ce dorești. Dacă vrei să stai într-un hotel mare, plin de oameni, OK! Sunt unii cărora le place să fie văzuți și atât… Eu mă adresez turiștilor care vin în Deltă pentru o experiență autentică. N-aș alege niciodată un hotel mare. Și vorbesc strict din punctul meu de vedere. Căci eu vreau să cunosc oamenii locului, nu niște angajați aduși la muncă din India, Pakistan etc. și care îmi oferă o mâncare preponderent din supermarket.

Clopotarul bisericii ortodoxe de rit vechi din Mila 23 își îndeplinește de o viață îndatoririle bisericești moștenite din generație în generație, de la strămoșii care și-au găsit un rost pe malurile Dunării. Foto: Costas Dumitrescu

Ce locații recomanzi?

În primul rând, aș zice să vii într-o pensiune mică, de familie… Uită-te la numărul de camere. Dacă are sub 10 camere, e clar că o familie se poate ocupa singură de ea. Dacă e mai mare de 10 camere, probabil că vei fi lăsat pe mâna unor angajați. Ceea ce, mie, unul, nu-mi place. Când știu că proprietarii sunt acolo și muncesc, și au grijă să le iasă treaba bine, când știu că peștele în Deltă e în cantități limitate, și nicio locație mai mare de 10 camere nu poate pretinde că se aprovizionează frecvent cu cantitățile necesare de pește, atunci e obligatoriu să mă duc într-o locație mică, în care experiența va fi una autentică și intensă. Da, poate nu vei avea confortul dintr-un mare hotel, dar garantat atmosfera va fi mult mai OK. Încă o dată, vorbesc despre preferințele mele. Eu, după ce am stat peste tot, și la Matița, și la Uzlina, și în Sfântu Gheorghe, și la Murighiol, când am venit la Mila 23, am simțit că ăsta e locul meu. Pentru că încă mai are acel farmec inefabil al unui sat autentic lipovenesc. Și prin poziționarea geografică, fix în mijocul Deltei, are posibilități nelimitate de activități, poți pleca 7 zile în 7 direcții diferite să vezi locuri noi de fiecare dată. Dacă îți alegi o locație la marginea Deltei, toate excursiile tale vor fi în aceeași direcție. Pentru unii asta nu e deloc o problemă, se mulțumesc să iasă pe apă 3-4 ore și gata, spun că au văzut Delta.

Recomandă-mi o casă, o pensiune din Mila 23.

Noi am selectat trei pensiuni cu care lucrăm: Alexandru și Alexandra (unde proprietarul are și o cherhana, deci are pește proaspăt la îndemână), Vanessa (unde proprietarul, Florin, are rude pescari și toată lumea îi aduce pește dimineața) și Pelicanul Creț (unde proprietarul e pescar, și evident, ce-i mai bun aduce acasă). Nu cred că nu o să găsești cumulul ăsta de factori în altă parte.

Activități

Din experiența ta de 17 ani, care e principala diferență dintre turistul român și cel străin?

E simplu: pe străin îl interesează pachetul de activități oferit, camera fiind un dat subînțeles (desigur, cu tot tacâmul obișnuit: pat, curățenie, mâncare bună…). Te întreabă din capul locului: ce activități oferiți, ce facem acolo, pe ce anume sunteți cei mai buni: birdwatching, ture foto, caiac, pescuit, leisure? Camera e doar locul unde ajungi seara, dormi, și dimineața pleci pe apă. Evident, omul se bucură de aventura de peste zi, și când ajunge seara acasă, dacă îl așteaptă o cină bună, o cameră curată, cu baie proprie, va aprecia foarte mult un loc în care s-a odihnit. Evident, fiecare detaliu contează și în cameră, dar e oarecum subînțeles, nu e principalul punct al atracției.

Un ochi de apă din interiorul pădurii Letea permite adăparea cailor sălbăticiți aici de aproape 30 de ani, în urma eliberării lor de către proprietarii care nu mai aveau ce să facă cu ei. Foto: Costas Dumitrescu

Românul pune pe primul loc cazarea. Cam așa face calculul: cât costă camera pe noapte, și cât mâncăm? Activitățile sunt opționale, intră la și altele, de rezolvat la fața locului.

Pe lăcomia și naivitatea asta s-a și construit, de 30 de ani încoace, reputația nefastă de turism banditesc în Deltă. Adică ți se propune să cumperi un pachet de câteva zile cu 4-500 de lei cazare. O, ce bine! Și când ajungi aici vezi că trebuie să adaugi transfer, excursii, barcă, mâncare. Și dacă le incluzi și pe astea, care sunt esențiale, prețul se rostologește de aproape 10 ori!

Și sunt încă destui care vin în Deltă și stau pe faleză, și se uită către malul celălalt și se întreabă unul pe altul: Băi, acolo o fi Delta? Oare cum o fi?, dar nu își iau o excursie să se ducă… Dacă vii aici și nu ai rezervările deja făcute, șansele sunt minuscule să îți găsești servicii de calitate la fața locului. Pentru că serviciile de calitate sunt puține și se rezervă din timp. Dacă tu ți-ai luat doar o cazare și vii aici și speri că ai să-ți găsești acel super-ghid care te duce să îți arate Delta… Că așa visează toată lumea: să mă ia un pescar cu barca să mă ducă. Păi pescarul nici nu are voie să te ia în barcă! Așa e legea în prezent. În barca pescărească se poate urca doar pescarul și ajutorul lui, care sunt trecuți pe permisul de pescuit.

Ăsta e un cap al podului, că vina e împărțită. De cealaltă parte a rușinii e abordarea grotească a unor localnici: hai să-i prostim, nene, arde-l pe fraier, că oricum nu-l mai prinzi pe-aici…

Or, tocmai de-aia e foarte important să îți alegi cu grijă operatorul. În momentul ăsta, oricine își poate face un website pe care să scrie că e agenție operatoare de Deltă și că are programe peste programe. Îți promite ghid, îți promite excursii, marea cu sarea… Și te trezești cu o barcă de mare viteză, acoperită. Și e ca și cum te-ai plimba cu autobuzul cu 150 km/h pe autostradă și zici că ai vizitat o țară. Băi, ce frumoasă e Franța, mi-a plăcut mult, în 3 ore am străbătut-o, am văzut-o toată!

Dar, dacă poți face diferența între excursie și plimbare, atunci cu siguranță te vei informa dinainte cu ce fel de barcă mergi, cu ce viteză, cu ce ghid, ce fel de activități ți se propun? În foarte multe cazuri ghidul are doar rol de conducător al ambarcațiunii, fiind incapabil să deosebească porumbelul de pelican. Sau mai rău, toarnă gogoși cu tupeu, inventează nume de păsări, locuri, ani… pe premisa că turiștii oricum habar n-au.

Dacă pleci dimineața din Mila 23 la Letea și ți se spune că la prânz ești înapoi, mai bine nu te mai duci. Aia nu e o excursie, e un transport până la Letea, să îți arate șoferul, uite, aia e poteca turistică, dă o fugă până acolo! Și ai văzut niște copaci, niște nisip, nu ai înțeles nimic, și ai plecat acasă, iar un transport, tot pe repede înainte, cu barca-napoi. Și zici pe urmă: băi, am fost la Letea, dar nu prea mi-a plăcut, nu știu de ce…

De mai bine de două sute de ani lipovenii s-au așezat în Delta Dunării și își duc viața după obiceiurile străvechi, fiind oarecum izolați de influențele populației majoritare românești. Foto: Costas Dumitrescu

Preț

Ne dorim prețuri mai mici în Deltă?

Prețul mic vine la pachet cu turismul de masă, un rulaj mare de oameni, și asta pune presiune pe mediu. Ca să protejezi Delta îți trebuie automat o formă de turism exclusivist, scump!

Am făcut nșpe mii de calcule. Prețul corect pentru un program bun de 4 zile, 3 nopți ar trebui să coste undeva la 500 de euro. În prezent încasăm banii ăștia numai de la străini. Dacă ceri banii ăștia de la români, nu îți mai vine nimeni.

Dar trebuie să o spunem din capul locului: Delta e o destinație scumpă. Turiștii ar trebuie să știe lucrul ăsta când vin. Și cea mai scumpă resursă e omul de calitate, care e foarte greu de găsit în Baltă. Ar fi fost mai OK dacă ar fi existat niște programe de turism coerente, promovare, o școală de ghizi pentru localnici, dacă s-ar extinde sezonul la 9 luni pe an și nimeni nu și-ar mai bate capul să facă altceva. Toată lumea îi cere localnicului să renunțe la pescuit, la vânătoare, la braconaj.

Dar dă-i, nene, o alternativă din care să trăiască mai bine, și nici nu trebuie să-l forțezi, că se oprește el singur.

Deocamdată ne învârtim într-un cerc vicios: nu poți să ai clienți de calitate până nu ai un cumul de servicii de calitate – cazare, mese, transport, activități, ghizi. Și nu poți avea toate astea până nu ai turiștii de calitate care să le susțină financiar.

În lumina de foc a dimineții, lebăda își desfășoară, așa cum îi dictează instinctul ancestral, ritualul de împerechere. Foto: Costas Dumitrescu

Citește și

Proiect ambițios: „Zero plastic în Delta Dunării”

Delta Dunării văzută din canoe

Fotojurnal: pescărelul albastru din Delta Dunării

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*