Combinația rară de foioase și conifere din parcul balnear de la Băile Govora îl fac ideal pentru o cură de teren, care completează cura de tratamente prescrisă de medicii balneologi.
Dacă în Europa stațiunile balneare aveau deja o istorie de aproape două secole, la noi fenomenul apare ceva mai târziu ca urmare a dorinței de modernizare, a discursului igienist care începuse să își facă locul în societatea de sfârșit de secol XIX și ca urmare a acestei dorințe de a contracare moda băilor din străinătate – adică aristocrații și oamenii cu bani să nu mai frecventeze stațiunile din vestul Europei și să rămână în țară pentru a-și petrece aici vara.
De fapt, cura balneară era mai mult un pretext al evadării societății burgheze din orașele care începuseră să se industrializeze și să se aglomereze și să își petreacă un timp mult mai relaxat pe timpul verii, departe de tumultul orașelor. Ca atare, toate stațiunile aveau această atmosferă specială – pentru că totul era aranjat pentru a corespunde dorințelor și nevoilor acestei clase sociale privilegiate, spune arhitecta Ștefania Hârleață.
La început, parcul balnear era mult mai sumar amenajat. Abia după intervenția lui Emil Pinard s-a concretizat într-o imagine mai luxuriantă și atrăgătoare a parcului. Imaginea parcului fost preluată după modelul francez, pentru că aveau în spate toată filiera franceză, a fost o imagine căutată, s-a dorit să atragă.
Parcul ne arată principiul de constituire a unui oraș-grădină. Era un concept foarte răspândit în secolul al XIX-lea. Parcul balnear se întinde azi pe o suprafață de 20,5 hectare, iar amenajarea lui a început odată cu construcția Hotel Palace. A fost gândit pe trasee sinuoase, organice cu mici surprize care îi întâmpinau pe vizitatori: pavilioane, fântâni, chioșcuri. Asta este special la Govora și îi dă caracterul – cât de plăcute sunt traseele și experiența urbană, mai spune arhitecta Ștefania Hârleață.
Parcul balnear trebuia să îndeplinească trei obiective, conform arhitectului Charles Garnier
Cura balneară – care se făcea prin izvor, pavilionul de băi un de se făcea efectiv tratamentul.
Prezența cazinoului – unde se coagula partea culturală și nu doar jocurile de noroc, clasele privilegiate nu se puteau lipsi de teatru, operă, bal – socializare și petrecerea timpului liber.
Funcțiunea cazării – oamenii trebuiau să stea undeva și cum erau obișnuiți cu standarde înalte, aveau nevoie de spații de cazare care cel puțin să egaleze confortul de acasă. Așa s-a ajuns la conceptul de Hotel palat, grand hotel, un hotel cu standard ridicat care să aducă alura unei reședința nobiliare. Până atunci ei își petreceau timpul la rude sau prieteni care aveau palate, vile.
Primul hotel de la noi cu bază medicală integrată
În 1914, Hotel Palace era primul hotel de la noi cu bază medicală integrată – ceva nemaivăzut până atunci pe plan local. A fost construit în perioada 1911-1914, iar arhitectura lui îmbină armonios elemente rococo, baroc, clasic, renascentist cu elemente decorative ale stilului popular românesc. Amplasamentul clădirii și dispunerea încăperilor au fost astfel gândite încât fiecare cameră beneficia cel puțin două ore zilnic de iluminatul direct al soarelui. La primul etaj unde se aflau camerele de lux au fost găzduite de-a lungul timpului personalități ale vremii, oameni de știință și cultură. “Hotelul își spune povestea în continuare, a fost renovat și modernizat în perioada 2009-2013. Fiind un monument istoric, în cursul lucrărilor de renovare nu am avut voie să schimbă nimic”, spune Violeta Niţescu, general manager al Băile Govora.
Leave a Reply