Indochina, o legătură de suflet

A fost uşor pentru tânărul american care îşi curta aici viitoarea soţie să se îndrăgostească de Hue, vechea capitală imperială a Vietnamului. Dar îl va mai fermeca oare acest oraş în plină schimbare după un deceniu de absenţă?

La două luni după ce am început să mă văd cu o fată care locuia pe malul unui canal, între zidurile unui vechi oraş imperial, am părăsit-o. Era în 1993 şi pe atunci nu aveam încredere în mine.

Nu ştiam sigur dacă era vorba despre o euforie indusă de canal, aşa că m-am întors acasă în Statele Unite, ca să mă lămuresc ce era real şi ce era basm. Dar limpezimea se lăsa aşteptată. Atunci m-am întors iar în Vietnam şi, în timp ce mă îndrăgosteam de unul din locuitorii săi, m-am îndrăgostit şi de oraş. Hue, cel mai faimos din Asia de Sud-Est, e cunoscut pentru grandioasele lui monumente imperiale şi pagode budiste. Am curtat-o printre palate şi pavilioane. Am explorat ruinele mausoleelor împăraţilor Nguyen.

Locuitorii din Hue traversează liniştitul Râu al Parfumului. „Clădirea albă este Cercul Sportiv construit de francezi”, spune LeBoutillier. „Semnele colonialismului francez sunt pretutindeni.” Într-un restaurant feeric din Oraşul Purpuriu Interzis, am stat sub un copac împodobit cu lumini colorate şi am mâncat bucăţele suculente de carne de vită învelite în ierburi aromatice. Seara, la hotelul în stil colonial francez, vechi de un secol, aşteptam nerăbdător vânzătorii de pâine care pedalau pe străzile tăcute, strigându-şi marfa, mi, banh mi nong – „pâine, pâine caldă”.

Credeam pe atunci că Hue era un oraş uitat de lume, un Brigadoon, frumos ca o starletă nevoită să vândă răcoritoare. La zece ani după ce mă căsătorisem cu Thuy şi plecasem la mine acasă, în New England, ne-am întors. Thuy abia aştepta să-şi revadă familia şi prietenii, dar eu eram îngrijorat. Amintirile mele despre Hue erau proiectate în lumina blândă a romantismului. Trăisem în acel oraş într-o perioadă pe care o credeam dispărută, asemenea locomotivelor cu aburi şi automobilelor Pullman, o perioadă ante-Internet, când scrisorile mele cenzurate ajungeau în SUA după două săptămâni, iar ştirile le descifram de pe o frecvenţă bruiată sau din numere învechite ale International Herald Tribune. Îşi pierduse oare Hue din strălucire? |şi va fi pierdut vechiul Hue steaua? Mă întrebam. Va fi devenit el oare o victimă a aspiraţiilor Vietnamului spre prosperitate şi a şanselor sale tot mai conturate de a deveni următorul tigru economic al Asiei de Sud-Est?

_______________________________________________________________

Citeste tot articolul in numarul 4, Primavara 2010 al revistei National Geographic Traveler.


Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*