Fiesta la ea acasă

Spectacol de flamenco autentic pe scena restaurantului Corral de la Moreria. Foto: Andreea Câmpeanu

Opt experienţe de încercat când eşti în Madrid.

Încercând să găsim adresa unde vom sta timp de trei săptămâni în Madrid, într-o seară caldă, târzie de iarnă, am cerut indicaţii unui cuplu de spanioli: un el în geacă de piele, pieptănat atent cu părul dat pe spate, o ea elegantă, frumoasă. Am constatat mai târziu că spanioloaicele se îmbracă seara modern, aproape de vulgar.

El a hotărât că noi suntem „prietenii lor americani” şi ne-a prezentat astfel grupurilor pe care le-a oprit să le întrebe de adresa pe care o căutam. A fost săritor şi nu s-a lăsat până nu ne-a îndreptat pe drumul cel bun. Unul dintre cele trei grupuri de oameni pe care le-a întrebat în locul nostru era de irlandezi. Aveam să cunoaştem un oraş vesel, gălăgios, cu locuitori şi vizi-tatori de pe toate continentele.

Rapid: Oraşul are o infrastructură a mijloacelor de transport foarte bine pusă la punct. Poţi să ajungi cu uşurinţă în orice loc din Madrid sau chiar din afara oraşului cu metroul, autobuzul sau trenul local (Cercanias). Autobuzele şi taxiul au o bandă specială pe toate drumurile din oraş, cât şi acces în unele zone unde maşinile nu au.

1. Participă la un spectacol de flamenco autentic

Patru ţigănci frumoase se învârt, fluturându-şi fustele largi, în timp ce patru bărbaţi cântă la chitară şi bat din palme pe ritm de flamenco, pe scena mică din restaurantul Corral de la Moreria (www.corraldelamoreria.com). Dansează încruntate şi cântă cu patos, în spaniola andaluziană, cântece de dragoste, dor şi suferinţă. Una, în rochie verde mulată, se opreşte, se şterge la nas cu o naturaleţe desăvârşită şi dansează mai departe. Alta, într-o rochie decoltată, cu volane roz, zâmbeşte complice unui client. Cei câţiva zeci de privitori aflaţi la mese, în faţa unui pahar de vin sau de sangria, le privesc uimiţi şi aplaudă entuziaşti. Corral de la Moreria este amenajat după stilul restaurantelor din secolul al XIV-lea, cu motive maure. Pe pereţi sunt atârnate tablouri cu dansatoare din alte vremuri. Acesta e, probabil, cel mai faimos loc din lume unde se cântă şi se dansează flamenco. S-a deschis în anul 1956 şi a avut, de-a lungul timpului, oaspeţi distinşi, de la actori precum Brad Pitt sau Bette Davis până la preşedinţii americani Nixon şi Clinton sau pictorii Salvador Dali şi Picasso. În fiecare zi sunt două spectacole, de la ora 21.00 până la miezul nopţii. Intrarea costă 30 de euro de persoană şi prima băutură este din partea casei. Mâncarea e destul de scumpă: o cină costă 30-40 de euro. Meniul e bogat în mâncăruri tradiţionale spaniole şi tapas dulci. Pentru că de obicei restaurantul e plin, e o idee bună să-ţi faci rezervare înainte.

2. Mănâncă jamon

În mai toate barurile sau magazinele din Madrid, pulpe uriaşe de porc, uşor albăstrii, stau atârnate din tavan sau agăţate pe pereţi, în fumul de ţigară şi agitaţia oamenilor. Vânzătorii şi barmanii taie din ele, cu pricepere, felii mai subţiri decât foaia de hârtie, pe care spaniolul le mănâncă apoi lângă bere, vin sau pe felii mici de pâine. Acesta este jamonul, carne de porc crudă, ţinută în saramură, preparată doar în Spania şi Portugalia. Pare ciudat la început, dar, odată ce i-ai prins gustul, nu te mai saturi. Spaniolii se mândresc cu jamonul precum francezii cu vinul şi nemţii cu berea, aşa că ai putea să jigneşti un localnic dacă-i vei spune că nu-ţi place. În centrul oraşului sunt lanţuri de magazine precum Museo del Jamon (www.museodeljamon.com) şi Paradiso del Jamon, unde sute de pulpe de porc atârnă din tavan. Un kilogram de jamon costă între 10 şi 100 de euro.

3. Participă la fiesta

În fiecare vineri şi sâmbătă seara, în faţa barurilor din centrul oraşului se strâng grupuri de oameni de toate vârstele, pregătiţi pentru o noapte întreagă de petrecere. După ce scapă de la serviciu, spaniolii dau buzna în baruri de tapas, unde beau şi mănâncă gustări dintre care nu lipsesc sandvişurile cu jamon. Urmează cina, în jurul orei 11.00, după care iau la rând barurile şi cluburile, şi nu se opresc până în zori. Plimbă-te prin centrul oraşului, pe străduţele strâmte, pavate, şi intră într-un bar. Oricare, la nimereală. Găseşti oameni veseli şi gălăgioşi, bere, vin şi muzică flamenco. Femeile râd cu capul pe spate, fumează cu nesaţ şi aruncă chiştoacele pe jos neatente. Se spune că, cu cât e mai murdar pe jos un local, cu atât e mai bun, pentru că are mai mulţi clienţi. Dacă eşti în oraş în perioada Sărbătorilor, nu rata fiesta. Spaniolii au cele mai multe sărbători legale din Europa (12), după francezi. În timpul iernii, pe lângă Crăciun şi Anul Nou, ei sărbătoresc cu mare fast, pe străzi, cu care alegorice din care se aruncă bomboane pentru cei mici, Ziua Magilor, pe 6 ianuarie, pe Paseo de la Castellana.

4. Dansează în palat

Grupuri de tineri urcă râzând pe scările din marmură ale Palatului Gaviria (www.palatiogaviria.com), clădire frumoasă, de sfârşit de secol XIX, din centrul Madridului, transformată în club în 1991. Este unul dintre cele mai cunoscute din oraş. După ce treci de uşile înalte, din lemn masiv, ajungi în încăperi amenajate în stil renas-centist, cu draperii roşii şi grele care cad pe parchetul vechi şi oglinzi uriaşe cu rame dantelate. Pe pereţi sunt agăţate tablouri sau sunt pictate scene vechi. Într-una din încăperi, lumea dansează pierdută pe muzică house, în timp ce două dansatoare îmbrăcate sumar menţin ritmul. În celelal-te două camere este muzică pop, rock şi latino, iar în încăperile mai mici, bărbaţi şi femei râd în faţa unui pahar de vin sau a unui cocktail, pe scaune tapiţate, de colecţie. Intrarea costă 10 euro de duminică pâ-nă joi, iar în weekend, 15 euro. Clubul se deschide la ora 23.00.

5. Plimbare prin parc

În apropierea muzeului Prado, între stră-zile largi şi clădirile înalte de la început de secol din centrul oraşului, se întinde Parcul Retiro. Doi senegalezi joacă fotbal la monumentul Alfonso XII, de pe malul lacului, în timp ce două fete se îndepărtează râzând, într-o barcă. Un tânăr pe bicicletă citeşte o carte, rezemat de pod, doi îndrăgostiţi se sărută pe nişte scări masive de beton, un fotograf japonez aliniază rudele şi invitaţii la o nuntă în faţa Palatului de Cristal, în timp ce un copil aruncă un muc de ţigară în apă. Alei goale, calme, te îndeamnă la o plimbare liniştită. Agitaţia oraşului nu se aude. În clădirile din parc se organizează des expoziţii de artă sau de cărţi şi dai peste statui ale unor personalităţi din trecutul Spaniei la intersecţia dintre alei. Parcul, construit începând cu anul 1620, este una dintre principalele atracţii ale Madridului.

6. 12 struguri

Câteva zeci de mii de oameni se adună la trecerea dintre ani, în Plaza del Sol, piaţa centrală a Madridului, ca să facă numărătoarea inversă împreună. O experienţă deosebită, nerecomandată claustrofobilor. Eşti înghesuit, în mijlocul mulţimii, între spanioli, emigranţi şi turişti curioşi şi gălăgioşi, purtând sticle de şampanie deasupra capului. După bătaia de ceas de la miezul nopţii, mulţimea compactă se eliberează, fiecare o ia pe drumul său, spre petrecerea sa. Sunt 10 grade Celsius dar parcă e şi mai cald cu atâtea suflete care respiră atât de aproape de tine. Veselia te înconjoară şi-ţi umple sufletul. Poţi să petreci în continuare pe străzi, împreună cu ceilalţi spanioli şi turişti, să te împrieteneşti cu oamenii din toată lumea, veniţi pentru Sărbători, la Madrid.

7. Cumpărături

În preajma Sărbătorilor, magazinele din Madrid sunt pline de tot ce vrei, au mai multă marfă decât oricând altădată în timpul anului şi preţurile sunt şi mai ispititoare pentru dependenţii de cumpărături. După 6 ianuarie încep reducerile. Zonele centrale sunt, la fel ca în perioada cumpărăturilor pentru cadouri, aglomerate şi vii. Poţi găsi aproape orice în uriaşele magazine El Corte Ingles, care sunt răspândite, de altfel, în toată Spania. Pe Grand Via, este librăria Fnac (www.fnac.com), un rai al oricărui cititor, cu sute de mii de volume, din toate domeniile, dar şi cu multă muzică şi filme.

8. Fugi din oraş

La fiecare sfert de oră pleacă din autogara din Madrid, Avenida de America, autobuze spre Alcala de Henares, oraşul lui Cervantes, plin de spaţii verzi şi oameni veseli. Drumul durează o jumătate de oră. Toledo, vechea capitală a Spaniei dinainte de invazia maură, e la o oră de mers cu autocarul, din aceeaşi autogară. Autobuzele pleacă din jumătate în jumătate de oră. Rătăceşte în neştire ore în şir pe străzile strâmte, pavate, labirintice. Drumurile duc la mănăstiri vechi de sute de ani, în faţa cărora râd maici catolice, la biserici uriaşe, înghesuite, unde turiştii curioşi plătesc opt euro pentru intrare. Un ceasornicar repară ceasuri pe o stradă mică, o localnică scoate capul pe geam în jos şi îşi bârfeşte vecinii cu un bărbat. Ai impresia că strada s-a înfundat şi, din senin, apare o scară mică ce te duce pe alt traseu, pe altă stradă mică, cu altă poveste. Din loc în loc, în zonele mai populate, găseşti câte o hartă ca să-ţi dai seama unde te afli. Casele frumoase, străzile cu miros de mucegai, unde lumina soarelui abia ajunge decât câteva minute scurte, în fiecare zi, te fac să visezi alte vremuri. O zi în Toledo nu e, cu siguranţă, suficientă, dar te bucură enorm.

Text: Andreea Câmpeanu

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, iarna 2008)



1 Comment

  1. In fiecare vara merg in Spania si maninc jamon.
    Este foarte bun , intr-adevar dupa ce-i simti gustul nu te mai saturi de el.
    Jamonul la ei este cum sunt la noi sarmalele.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*