Parisul autentic

O gargaiolă cocoţată pe catedrala gotică Notre Dame priveşte de-a lungul malului stâng al Senei, în inima Parisului. Din peisaj se remarcă undeva, în depărtare, modernul Turn Montparnasse, în stânga, şi Turnul Eiffel, în centru, terminat în 1889. Foto: Catherine Karnow

Cum să savurezi oraşul luminilor ca un parizian adevărat.

Blazarea este dreptul din naştere al parizienilor. La urma urmelor, ei sunt cei care au adus la perfecţiune atât îndoiala existenţială, cât şi certitudinea Ghidului Michelin. După câteva pahare de vin, într-o cramă de pe malul stâng al Senei, s-ar putea chiar să braveze: „Parisul… pot să trăiesc şi fără el.” Dar nu vă lăsaţi amăgiţi. În adâncul sufletului său, până şi cel mai cărunt portar din Montmartre sau filosof din Cartierul Latin iubeşte Parisul – şi tocmai pentru acele clişee care fac celebru Oraşul Luminilor. Le place mirosul de Camembert de la sfârşitul picnicului, când soarele apune dincolo de Pont des Arts; le place croissantul de dimineaţă, la boulangeria lor preferată; le place să ştie care terasă de cafenea are cea mai bună lumină naturală la ora aperitivelor, în această perioadă a anului. Să fii un parizian autentic înseamnă să nu simţi nici o umbră de vinovăţie pentru că te răsfeţi într-o lume de plăceri vinovate.
Pentru a afla mai multe, am discutat cu câţiva experţi cu ştate vechi în arta de a fi un parizian autentic – adică arta de a gusta, atinge, cumpăra şi mânca, totul cu o tuşă de rafinament.
Şi trebuie să spun: la prima vedere, zâmbetele lor, deşi în colţul gurii ca de obicei, par să fie ceva mai largi decât îmi aminteam.

Ce să vezi

Am pregătit câteva surprize“, îmi spune David Downie, în timp ce ne îndreptăm spre
Cimitirul Père-Lachaise. Expat care trăieşte în capitala franceză din anul 1986, Downie este autorul volumului Paris, Paris: Journey into the City of Light (Călătorie prin Oraşul Luminilor). Mai văzusem deja câteva dintre comorile acestui cimitir stilat – mormântul art deco al lui Oscar Wilde, acoperit cu urme de ruj, de exemplu. Dar Downie e decis să îmi arate şi mai multe.
Luând o hartă de lângă intrarea principală, găsim în scurt timp locul modest unde se odihneşte Marcel Proust. Downie mă conduce apoi către un alt locatar nemuritor. „Ne aflăm la mormântul lui Antoine Parmentier“, anunţă el, „celebru pentru că i-a învăţat pe europeni cum să cultive, să gătească şi să mănânce cartofi.“ Ingineri agricoli şi bucătari din întreaga lume vin în pelerinaj la mormântul lui, aducându-i ofrande, spune Downie. Astăzi, trei cartofi cu un aer sănătos stau cocoţaţi pe piatra funerară.
Ne oprim pe o bancă din cimitir de unde Downie îmi trece în revistă cele mai importante elemente. Identificăm Turnul Montparnasse, cel mai înalt zgârie-nori din Franţa, terminat  în 1973; Panthéon-ul, o biserică istorică şi Turnul St. Jacques, o structură gotică din anii 1500. „Priveliştea de aici e la fel de frumoasă ca şi cea de pe treptele de la Sacré-Coeur,“ spune el, referindu-se la celebra bazilică din Montmartre care se ridică în cel mai înalt loc din Paris, „dar aici e mult mai puţină înghesuială“.
Arătând spre sud, Downie îmi spune că îi place să se plimbe prin cartierul Bastiliei, pe Promenade Plantée, un viaduct de cale ferată înălţat, devenit parc liniar. „Te scoate deasupra traficului“, spune el. De acolo, scările coboară către mici parcuri şi arcade ocupate de artizani.
Downie are propria strategie pentru a asimila elementele emblematice ale Parisului. La Luvru, cea mai vizitată galerie de artă din lume, ignoră casele de bilete de sub celebra piramidă de sticlă proiectată de I.M. Pei, unde cozile şerpuiesc ore în şir, şi se îndreaptă spre cozile mult mai scurte din colţul de sud-vest al muzeului.
„Nu lua o supradoză de sculptură şi artă“, spune el. „Nu poţi să asimilezi întregul muzeu dintr-o singură vizită.“ El recomandă aripa Richelieu a muzeului, mai puţin vizitată, şi, în special, „anticamera incredibil de generos decorată a lui Napoleon al III-lea, cu o bancă uriaşă, rotundă, ornamentată în stacojiu şi auriu“. La parterul aceleiaşi aripi, te poţi opri pentru un croque-monsieur sau chiar un cheeseburger pe terasa bine ascunsă de la Café Marly, sub privirile autoritare ale statuilor lui Rabelais şi Rousseau.
Pentru a evita cele mai groaznice cozi ale oraşului, cele de la Turnul Eiffel, Downie spune să îţi faci o rezervare la restaurantul Le Jules Verne, recent renovat, situat în pilonul de sud al turnului. Scapi de cozile nesfârşite şi urci cu un ascensor privat.
Pentru Downie, un singur muzeu, nu foarte bine cunoscut, surprinde esenţa Parisului. Musée de la Vie Romantique, ascuns între faţadele prietenoase ale unei străduţe liniştite din sudul Montmartre-ului, „este dedicat stilului de viaţă al scriitorilor, pictorilor şi poeţilor romantici precum George Sand şi Géricault“, spune el. După ce inspectezi diverse curiozităţi, cum ar fi o şuviţă din părul lui Sand, te poţi retrage într-o grădină plină de trandafiri, pentru un ceai Lapsang souchong. „Este ca un tunel al timpului“, spune Downie. „E un loc magic. Ai putea la fel de bine să te afli în Parisul anilor 1850.“

Unde să mănânci

Este o tradiţie pariziană: tăbliţa  scrisă cu cretă, proptită de tejgheaua bistroului, chelnerul morocănos, cu mânecile cămăşii albe suflecate până la cot, descriindu-ţi specialitatea zilei şi destăinuindu-ţi care dintre felurile de mâncare este în mod deosebit amuzant. Ascultând atent, François Simon, critic de restaurante pentru ziarul Le Figaro, cunoscut pentru că are asupra sa un aparat special cu care măsoară nivelul de zgomot, alege cod proaspăt, servit cu scoici în cochilie. „Dacă unul dintre marii bucătari ai Parisului ar veni aici“, îmi şopteşte Simon, „ar fura ideea şi ar vinde-o de zece ori mai scump, în propriul său restaurant.“
Paul-Bert, pe o străduţă liniştită şi lătu-ralnică din extremitatea estică a Parisului, este unul dintre bistrourile de cartier preferate ale lui Simon. „Priveşte toate detaliile“, îmi spune el, „un ceas vechi, care face reclamă unui aperitiv din anii ’50, o listă de vinuri excelentă. Uşa deschisă direct în stradă.“ Simon face o listă cu restaurante la fel de accesibile ca preţ, din diverse cartiere, printre care: Chez Michel („Mâncare direct de la piaţă, în special peşte şi porc din Bretagne, în porţii generoase; ai farfuria mereu plină“); Le Baratin („Bistro şi bar de vinuri, în Arondismentul 20; totul e perfect“); Restaurant de la Grille („Nu s-a schimbat cu nimic, de zeci de ani: banchete, dantele, oglinzi. Perfect pentru o masă romantică. Turbot au beurre blanc e excelent.“)
Simon a căpătat obiceiul clar non-parizian de a mânca mâncare cumpărată pe stradă. „Nu e elegant,“ spune el, „dar nimic nu-mi place mai mult decât să-mi iau un sandviş dintr-un magazin numit Le Pétit Vendôme; o baghetă proaspătă cu jambon de pays şi mănânc pe o bancă, în Place Vendôme.“ Dacă nu asta, atunci îşi ia un falafel cu sos de usturoi, de la Chez Marianne, pe Rue de Rosiers, şi îl termină lângă fântânile din Place des Vosges, cea mai veche piaţă din oraş.
Pentru Simon, o noapte de vis ar începe cu o plimbare pe Boulevard St-Germain-des-Prés, cu un popas şi un pahar de vin alb fie la Café de Flore, fie la Les Deux Magots, cafenele rivale aşezate una lângă alta. „Mie îmi plac grozav amândouă“, spune Simon. „După aceea, aş traversa râul pe jos, aş căsca gura la vitrine şi aş flirta pe Rue de Rivoli, apoi aş lua cina în Le Meurice. Au o bucătărie de înaltă clasă, servită într-un decor foarte sofisticat, un loc unde poţi trăi cele mai recente experienţe culinare.“
Dar cea mai autentică experienţă pariziană dintre toate, recunoaşte Simon, este braseria, acel templu de cartier cu oglinzi pe toţi pereţii, urcând până în tavan, şi chelneri hărţuiţi cu voioşie. Indiferent că alegi Bofinger, Le Balzar sau Le Vaudeville, Simon e de părere că nu poţi să dai greş.
„Ieşi cu cineva şi comanzi stridii sau somon afumat“, spune el. „Acolo te duci în special ca să simţi oraşul: tipi la costum şi cravată, iubitori de clubbing, intelectuali, tot ce vrei. Este cea mai bună metodă ca să te simţi o parte din vastul microcosmos care este Parisul.“

Unde să cumperi

Până în anii ’90, clădirea din secolul al-XVII-lea Palais Royal „adăpostea pasaje“ cu magazine puţin cunoscute, dominate de soldăţei de tinichea prăfuiţi şi colecţii numismatice. În această dimineaţă, când surorile Hélène şi Irène Lurçat păşesc într-un boutique modern, inundat de soare, este evident că s-au produs schimbări dramatice în palatul istoric al Cardinalului Richelieu. Designeri renumiţi precum Pierre Hardy (pantofi, poşete) şi Didier Ludot (haute couture de epocă) au colonizat pe tăcute această enclavă de pe malul drept al Senei, peste drum de Luvru. Surorile Lurçat, izbitor de elegante, coautoare ale ghidului „Cum să devii un parizian adevărat“, sunt de acord că cel puţin unul dintre noii-sosiţi, Jérôme L’Huillier, al cărui magazin îl vizităm, este un geniu.
După puţin timp, traversăm oraşul într-un taxi, spre Le Bon Marché, singurul magazin mare din Paris care a ajuns pe lista cu locurile preferate de cele două surori pentru cumpărături. „Aici vin la cumpărături cei mai mulţi dintre parizienii get-beget“, spune Irène. „Cumpărătorii de aici aleg colecţii pe gustul nostru.“ În timp ce ne plimbăm printre raioane, la fiecare câţiva metri, una dintre surori scoate câte un „Oh!“ văzând o lumânare Diptyque („Le cumpăr ca să îmi parfumez apartamentul“, spune Irène) sau câte un „Ah!“ referitor la o râşniţă de piper de la Peugeot („Mişcarea este excelentă, la fel ca aceea a unui ceas bun“, spune Hélène). Facem o pauză pentru o café crème, în restaurantul magazinului, unde le întreb despre alte magazine de top din Paris.
Hélène îmi recomandă să trec pe la Colette, un supermagazin cu mai multe etaje, unde găseşti mărci ale celor mai mari designeri din Paris. „Este cel mai bun loc în care să studiezi fauna pariziană, obsedaţii de modă căutând cele mai recente accesorii“, spune ea. Colette este pe Rue Saint-Honoré, una dintre cele mai scumpe străzi din Paris. Este ideală pentru căscat gura la vitrine, dar, pentru cumpărăturile propriu-zise, surorile Lurçat îmi sugerează Rue des Francs-Bourgeois, în Marais, unde, de la Antoine et Lili (fuste viu colorate, căciuliţe de lână peruane) până la Zadig et Voltaire (pulovere de caşmir, blugi de marcă), găseşti o multitudine de boutique-uri. Pentru pantofi, „anul ăsta, toată lumea poartă balerini fără toc“, spune Hélène. „Poţi să îi cumperi de la Repetto, un magazin ca o cutie de bijuterii, care le aprovizionează de mult pe dansatoarele de la Opéra şi chiar pe Brigitte Bardot.“
Dar oare unde îşi fac cumpăraturile adevăraţii parizieni de sex masculin? mă întreb. „Du-te la Hollington pentru costume“, îmi spune Hélène. „Ofertele sunt super-rafinate, cu şepci de lână, fulare de alpaca şi cravate tricotate.“ Irène adaugă: „Pentru copii, te duci la Pain D’épices. E pe o străduţă drăguţă, la numai câteva uşi de muzeul figurilor de ceară Grévin şi plin de căsuţe de păpuşi, miniaturale, care prezintă apartamente pariziene.
„Deşi Parisul e imens, parizienii încă fac cumpărături aici de parcă ar fi un sat“, spune Hélène. „Avem reţeaua noastră de magazine preferate şi suntem gata să ne dăm peste cap ca să obţinem tot ce e mai bun.

Unde să stai

Delicată şi discretă, Tatiana Gamaleeff se strecoară pe o banchetă, în piano bar-ul Hotelului d’Aubusson, care ocupă trei clădiri din secolul al-XVII-lea în Saint-Germain-des-Prés. După nouă ani în care şi-a tot reactualizat seria de ghiduri Hôtels de Charme, Gamaleeff ar putea susţine o teză de doctorat asupra celor mai bune hoteluri din Paris.
„Preţurile au crescut“, îmi spune ea într-o şoaptă confidenţială, liniştită, deşi în afară de noi în bar se mai află doar un barman care citeşte pagina de sport. „Pe vremuri, hotelurile din Paris erau ieftine. Dar, de când a apărut euro, bum!“ Ea te sfătuieşte să îţi faci rezervarea online, unde preţurile camerelor sunt adesea la jumătate faţă de cele anunţate la telefon.
La ora actuală, Gamaleeff îi trimite pe amatorii de chilipiruri dincolo de Sena, în cartierul Marais de pe malul drept. „Este partea gay a Parisului“, spune ea, „cu boutique-uri frumoase şi pieţe, cu magazine de antichităţi în Village St-Paul şi multe muzee.“ Ea recomandă Hôtel du Petit Moulin, o fostă brutărie ale cărei 17 camere sunt extravagante şi confortabile.
Dacă pleci la drum cu un rucsac mai degrabă decât cu o geantă Louis Vuitton, Gamaleeff te sfătuieşte să te duci la Hôtel du Nord, unde poţi ajunge pe jos de la Gara de Nord. „Hotelul este decorat cu comori de prin târgurile de vechituri. Proprietarii îţi servesc micul dejun şi chiar sunt gata să îţi împrumute biciclete.“ Cere o cameră la etajele de mai sus, care, la fel ca în majoritatea hotelurilor pariziene, tind să fie mai luminoase şi mai liniştite. În aceeaşi ligă de preţuri, Hôtel Eldorado, de lângă staţia de metrou Clichy, este excentric şi cu o curticică atrăgătoare, unde se serveşte mâncarea de la Bistro des Dames din apropiere. Camerele 16 şi 17 împart o terasă mare, care dă spre grădină.
O altă recomandare a lui Gamaleeff este Hôtel Langlois, construit iniţial ca o bancă în secolul al-XIX-lea. Jonathan Demme a folosit hotelul ca decor pentru remake-ul său din 1963 după comedia romantică „Charade“. După aceea, adevăratul hotel a adoptat numele hotelului din film. „Această proprietate art nouveau are camere uriaşe. Este o construcţie fără vârstă“, spune Gamaleeff. Camera 54, apropo, are o canapea încorporată într-un colţ.
Pentru o şedere mai îndelungată şi mai economică, alege un hotel unde se şi găteşte, ca să poţi mânca acolo cel puţin o dată pe zi. „Camerele din Hôtel Le Vert Galant dau spre o mică grădină“, spune Gamaleeff. „Unele dintre camere au chicinete. Hotelul este administrat de un cuplu adorabil de basci şi are alături un restaurant. Foarte probabil, îţi vor oferi o felie de plăcintă cu fructe.“
Gamaleeff consideră că hotelurile mai extravagante ale Parisului sunt prea scumpe. În schimb, recomandă Hôtel Brighton. „Este foarte bun şi totuşi are preţuri accesibile,“ spune ea. „Camerele gigantice dau în Rue de Rivoli, spre Grădinile Tuileries. Cumva, hotelul şi-a păstrat toată splendoarea şi farmecul anilor 1850.“ Locaţia oferă tot confortul unui hotel de patru stele, cu preţuri revoltătoare, dar nu te costă mai mult decât unul de trei stele bine cotat.“
O valoare şi mai bună, spune ea, este Hôtel des Saints-Pères. „A fost construit de unul dintre arhitecţii lui Ludovic al XIV-lea. Serviciile sunt foarte bune şi cele mai multe camere dau spre o curte interioară plină de flori. Sincer“, şopteşte Gamaleev, „dacă poţi să ajungi acolo, nici nu trebuie să mai cauţi altceva.“

Viaţă de noapte

Aici suntem în Place Vendôme“, spune Antoine Besse, care a scris despre viaţa de noapte a Parisului pentru ghidurile franţuzeşti, „printre cele mai frumoase hoteluri din lume. Suntem îmbrăcaţi lejer, totuşi, vom fi trataţi ca nişte regi.“ Portarii de la Hotel Ritz se ocupă de clienţii fideli care coboară dintr-un detaşament de jeep-uri de lux. Intrăm şi un portar zâmbitor ne îndrumă pe un coridor cu tavanul jos, pe lângă vitrine pline de haine de blană, ochelari de soare încrustaţi cu diamante şi sticle prăfuite de Mouton-Rothschild de colecţie, din 1926. Destinaţia noastră: Le Bar Hemingway.
„Un aperitiv la Hemingway este cea mai bună cale de a începe o noapte cu adevărat incredibilă în oraş“, spune Besse. Spaţiul minuscul este plin de amintiri din zilele când Papa transformase acest hotel într-o a doua casă: o ediţie princeps din „Pentru cine bat clopotele“, de exemplu; pe perete e fixată o puşcă Browning, precum cele pe care Hemingway le folosea la vânătoare de raţe. „Ăsta este genul de bar de hotel nemuritor, fără vârstă, de care are nevoie orice oraş“, spune Besse. Barmanul, Colin Field, este un englez care pare să cunoască toate cocktail-urile din lume, şi poate chiar a inventat „jumătate dintre ele“.
Viaţa de noapte pariziană are o geografie în continuă schimbare, îmi spune Besse la un martini. Până de curând, locul unde se mergea era Oberkampf, un cartier muncitoresc colonizat de baruri la modă. „Café Charbon, pe Rue Oberkampf, rămâne un loc clasic“, spune Besse. „E deschis până târziu, surprinde spiritul cartierului şi este plin de «bobo»“, termen care în argoul local înseamnă „boemi burghezi“. Dar noul cartier general al celor la modă este vechiul teren al trupelor de „bobo“ de odinioară: Pigalle, locul unde se află cabaretul Moulin Rouge, care a prosperat în la belle époque. „Cartierul Pigalle era cândva cunoscut numai pentru sex shop-urile de aici“, spune Besse, „dar acum au venit familii tinere şi, odată cu ele, o viaţă de noapte consistentă.“ Besse recomandă: Ne nous fâchons pas – o trimitere către anii ’60, unde clienţii cu favoriţi mari şi cămăşi ţipătoare dansează twist – sau un bar-restaurant adumbrit de arbori în curtea extrem de vechiului Hôtel Amour.
Pentru o seară pariziană autentică petrecută în oraş, Besse sugerează o plimbare pe malul stâng, peste trotuarul din scânduri de lemn al celui mai nou pod parizian,
La Passerelle Simone de Beauvoir, spre cheiurile Senei, recent revitalizate. Aici sunt ancorate un şir de ambarcaţiuni, între care şi La Dame de Canton, o joncă chinezească unde se dau concerte din toată lumea, şi Batofar, o ambarcaţiune uşoară a cărei specialitate este electronica. Ambarcaţiunea preferată a lui Besse este El Alamein, pe care cântă trupe tradiţionale de acustică, iar puntea este acoperită de arbori şi flori.
Nimic mai parizian decât o a doua cină, luată la răsăritul soarelui, spune Besse, care recomandă Chez Denise, cunoscut şi sub numele de La Tour de Montlhéry, în Les Halles. „Este un local mic şi aglomerat; chelnerii sunt super-rapizi şi eficienţi, ţinând cumva în echilibru câte trei farfurii deodată. Comanzi o duzină de melci, poate nişte rognons (rinichi) şi côte de boeuf (antricot de vită), apoi eşti cu adevărat gata să te bagi în pat.“
„Iată“, îmi spune Besse, luând ultima înghiţitură din cocktail-ul său Ritz, „aşa îşi încheie noaptea un parizian autentic.“

Text: Taras Grescoe

La drum

Utile

Cerinţe pentru intrarea în ţară Cetăţenii români pot intra în Franţa cu paşaportul sau buletinul. Parisul este cu o oră înaintea Bucureştiului. Moneda Euro; pentru rate de schimb valutar, accesează www.oanda.com. Convorbiri telefonice Dacă suni din afara Franţei, formează prefixul internaţional de acces, 011, codul ţării 33, codul oraşului 1, apoi numărul local.

Locuri menţionate

Ce să vezi

Café Marly este în Arondismentul 1; Cour Napoléon (Muzeul Luvru), 49-26-06-60.
Le Jules Verne Turnul Eiffel, Champ de Mars, Arondismentul 7, 45-55-61-44.
Musée de la Vie Romantique, 16 Rue Chaptal, Arondismentul 9; 55-31-95-67.  
Muzeul Luvru, Arondismentul 1; 40-20-51-51; www.louvre.fr.
Cimitirul Père-Lachaise, 16 Rue du Repos, Arondismentul 20; 55-25-82-10.
Promenade Plantée, Arondismentul 12; www.promenade-plantee.org.

Unde să mănânci

Bofinger, 5-7 Rue de la Bastille, Arondismentul 4; 42-72-87-82
Café de Flore, 172 Boulevard St-Germain, Arondismentul 6; 45-48-55-26.
Chez Michel, 10 Rue de Belzunce, Arondismentul 10; 44-53-06-20.
Le Balzar, 49 Rue des Ecoles, Arondismentul 5; 43-54-13-67.
Le Baratin, 3 Rue Jouye Rouve, Arondismentul 20; 43-49-39-70.
Le Bistrot Paul-Bert, 18 Rue Paul Bert, Arondismentul 11; 43-72-24-01.
Le Meurice, 228 Rue de Rivoli, Arondismentul 1; 44-58-10-10.
Le Petit Vendôme, 8 Rue des Capucines, Arondismentul 2; 42-61-05-88.
Le Vaudeville, 29 Rue Vivienne, Arondismentul 2; 40-20-04-62.
Restaurant de la Grille, 80 Faubourg-Poissonnière, Arondismentul 10; 47-70-89-73.

Ce să cumperi

Antoine et Lili, 51 Rue des Francs-Bourgeois, Arondismentul 4; 42-72-26-60.
Colette, 213 Rue St-Honoré, Arondismentul 1; 55-35-33-90.
Hollington, 9 Rue Racine, Aron-dismentul 6; 43-25-54-79.
Jérôme L’Huillier, 138-139 Galerie de Valois, Arondismentul 1; 49-26-91-61.
Le Bon Marché, 24 Rue de Sèvres, Arondismentul 7; 42-74-90-00.
Pain D’épices, 29 Passage Jouffroy, Arondismentul 9; 47-70-08-68.
Repetto, 22 Rue de la Paix, Arondismentul 2; 44-71-83-12.

Unde să stai

Hôtel Brighton, 218 Rue de Rivoli, Arondismentul 1; 47-03-61-61; esprit-de-france.com.
Hôtel d’Aubusson, 33 Rue Dauphine, Arondismentul 6; 43-29-43-43; hoteldaubusson.com.
Hôtel des Saints-Pères, 65 Rue des Saints-Pères, Arondismentul 6; 45-44-50-00; esprit-de-france.com.
Hôtel du Nord, 47 Rue Albert-Thomas, Arondismentul 10; 42-01-66-00; hoteldunord-leparivelo.com.
Hôtel du Petit Moulin, 29-31 Rue de Poitou, Arondismentul 3; 42-74-10-10; hoteldupetitmoulin.com.
Hôtel Eldorado, 18 Rue des Dames, Arondismentul 17; 45-22-35-21; eldoradohotel.fr.
Hôtel Langlois, 63 Rue Saint-Lazare, Arondismentul 9; 48-74-78-24; hotel-langlois.com.
Hôtel Le Vert Galant, 43 Rue Croulebarbe, Arondismentul 13; 44-08-83-50; vertgalant.com.

Viaţă de noapte

Batofar, Quai Fran¢ois-Mauriac, Arondismentul 13; 53-60-17-03.
Café Charbon, 109 Rue Oberkampf, Arondismentul 11; 43-57-55-13.
Chez Denise (La Tour de Montlhéry), 5 Rue des Prouvaires, Arondismentul 1; 42-36-21-82.
El Alamein, Quai Fran¢ois-Mauriac, Arondismentul 13; 45-86-41-60.
Hôtel Amour, 8 Rue de Navarin, Arondismentul 9; 48-78-31-80.
Le Bar Hemingway Hôtel Ritz, 15 Place Vendôme, Arondismentul  1; 43-16-30-30.
Ne nous fâchons pas, 7 Rue de Douai, Arondismentul 9; 45-26-67-73.

 

Una, alta

Ce trebuie să ştii înainte să pleci

Care este cea mai bună metodă de a vedea oraşul? Călătoreşte prin cele 20 de arondismente ale Parisului cu mijloacele de transport în comun (www.ratp.fr): metrou, autobuze şi RER (trenuri pentru navetişti, cu servicii la aeroport). Taxiurile acceptă doar numerar; preţurile curselor cresc noaptea şi în primele ore ale dimineţii. Parisul are 368 de kilometri de alei pentru biciclete, mari companii de închirieri de biciclete, iar acum există şi un program de folosire în comun a bicicletelor. Batobus (www.batobus.com) este un vaporaş turistic care merge pe Sena şi opreşte la principalele atracţii turistice (permis pe zi – 18 dolari; nu funcţionează în ianuarie). —Katie Knorovsky

Online

Tot ce are Parisul mai bun

Degustă istoria Franţei în romanul epic al lui Victor Hugo „Mizerabilii“ (1862), doar una dintre cărţile a căror acţiune se derulează în Paris şi pe care le poţi găsi în Biblioteca pentru Călătorii, www.nationalgeographic.com/traveler/extras/travellibrary/library.html.
Link-uri către website-uri grozave despre Franţa, în Trip-Marks, www.nationalgeographic.com/traveler/extras/toolbox/tripmarks.html.
Ascultă melodii bal-musette la acordeon şi multe altele, interpretate de artişti francezi, în Ghidul Muzical al Lumii http://worldmusic.nationalgeographic.com.
Găseşte multe alte recomandări despre Paris în Places of a Lifetime, www.nationalgeographic.com/lifetime.

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, iarna 2008)

Galerie de imagini:



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*