Opriţi lumea, vreau s-o iau pe jos!

Opreşte-te ca să te bucuri de parfumul trandafirilor sau ca să bei ceva. Călătorii se relaxează la o cafenea din Marsilia, în Franţa. Foto: Catherine Karnow

Călătorind pe îndelete, îţi îmbogăţeşti experienţele.

Pauline Kenny hălăduia printr-o sală plină de tablouri, în Pinacoteca Alte din München, când a avut o revelaţie. „Chestiile pe care trebuie neapărat să le vezi“ nu erau stilul ei. Ea şi soţul ei călătoriseră prin Europa cu ghidul în mână. „Ajungeam în câte un loc nou şi începeam să ne bifăm lista, punct cu punct“, spune ea. Dar abia în acel moment, într-un muzeu înţesat de oameni, Kenny şi-a dat seama că ar prefera să vadă lumea în stilul şi în ritmul ei. Adică încetişor. Indiferent că le consideri o mişcare de proporţii sau găsirea ritmului propriu de către fiecare călător în parte, călătoriile „pe îndelete“ îşi câştigă tot mai mulţi adepţi în rândul celor care s-au săturat de trasee-trofeu şi itinerare atent structurate. Ca şi mişcarea Slow Food, fondată în Italia la sfârşitul anilor ’80 ca reacţie la numărul tot mai mare de localuri fast-food
(catalizatorul a fost deschiderea unui McDonald’s lângă Treptele Spaniole din Roma), conceptul de „călătorii tihnite“ se referă la savurarea unei experienţe, nu la bifarea tuturor locurilor importante.
Deşi nu are un organism central, mişcarea pentru călătorii „pe îndelete“ promovează un set de principii relaxate, cum ar fi: să profiţi cât mai mult de călătorie, mergând cu o ambarcaţiune lentă (ori cu trenul, ori cu bicicleta, ori pe jos); să diminuezi cât mai mult impactul asupra mediului şi să te simţi cât mai aproape de locul unde ai ajuns. „|n călătorii, de multe ori picăm în plasa raportului dintre cantitate şi calitate. Totul se face conform unei liste pe care bifăm ce am reuşit să vedem“, spune Carl Honoré, care explorează curentele de idei adepte ale ritmului lent: oraşele lente, gimnastica făcută lent, fotbalul jucat lent, arta lentă, stilul de conducere lent, cercetările derulate lent, sexul lent – şi chiar e-mail-urile lente, în best- seller -ul internaţional, Apologia lentorii: Sfidând cultul vitezei. El defineşte conceptul de „lent“ ca ideea de a face totul cât mai bine cu putinţă, în loc de cât mai rapid cu putinţă. Dacă o iei mai încet, ai şanse să pătrunzi mai bine în atmosfera unui loc, spune el. „Turnul Eiffel e grozav, dar o simplă hoinăreală prin Paris e genul de chestie cu care rămâi şi care dă savoare vieţii.“

O croazieră pe un râu din Burgundia îţi îngăduie să vezi cu adevărat locurile pe unde treci.

Pentru Pauline Kenny, călătoriile făcute lent înseamnă să se aşeze într-un anumit loc timp de cel puţin o săptămână şi să trăiască precum un localnic. După ce a avut această revelaţie, a lansat un website care a contribuit la conturarea noţiunii de „călătorii pe îndelete“. Când site-ul s-a deschis în 2000, urmărea pur şi simplu să prezinte o listă de opţiuni de închirieri pentru vacanţe în Europa, dar, după un an, Kenny a decis să adauge un spaţiu pentru mesaje „Oamenii au început să posteze mesaje când eu încă mai configuram soft-ul. Parcă ar fi stat până atunci în aşteptare.“ Astăzi, Slowtrav.com este dedicat acestei puternice comunităţi online de peste 10.000 de oameni, care trec în revistă opţiuni de închiriere pentru vacanţe şi discută despre călătoriile făcute pe îndelete. Kenny spune că nu este iniţiatoarea acestei mişcări, ci mai degrabă cea care a identificat-o. „Am oferit un nume şi un loc de întâlnire unei mişcări care deja exista.“
Ideea este preluată până şi de operatorii turistici, deşi mulţi dintre ei şi-au construit afacerile bazându-se pe liste lungi de obiective ce nu trebuie ratate.
Există şi destule acrobaţii publicitare care răspândesc – poate nu la fel de lent – zvonul despre această mişcare. Englezul Ed Gillespie încearcă să facă turul lumii fără să zboare. Blog-ul lui, www.lowcarbontravel.com, spune că Ed foloseşte „toate mijloacele de transport disponibile şi savurează deplasarea lentă printre peisaje, culturi, oameni şi limbi, în loc să treacă pe deasupra lor, închis
într-un cârnat de aluminiu“. Şi, pe lângă zecile de festivaluri despre lucruri făcute lent, două grupări se întrec să promoveze Ziua Internaţională a Răgazului (fie pe 19 februarie, fie pe 21 iunie).

Un cuplu se plimbă cu bicicletele în Insula Skye din Scoţia. Foto: Glowimages/Getty Images, Krista Rossow

Acum e mai important ca oricând să apăsăm pe frână, susţin adepţii mişcării lente. Odată cu explozia curselor aeriene cu costuri scăzute în Europa, oamenii au devenit nişte adevăraţi maniaci. „Nu mai vezi nimic clar, contururile se estompează şi rămâi doar cu chestiile de suprafaţă“, spune Carl Honoré. El recunoaşte că odinioară avea acelaşi stil. Şi-a dat seama că lucrurile au mers prea departe când s-a surprins citind doar pe sărite poveştile pentru fiul său, seara, la culcare; în plus, se gândea chiar să comande rezumate de un minut ale celor mai îndrăgite poveşti pentru copii, ca să câştige şi mai mult timp. „O mare parte din viteza de care ne lăsăm târâţi este complet lipsită de sens.“ Unul dintre avantajele călătoriilor făcute pe îndelete este ceea ce unii numesc „regula non-zbor“. Mulţi călători ştiu foarte bine ce dezorientat te simţi după un drum lung cu avionul.
Pe de altă parte, dacă mergi cu trenul sau cu barca, locurile ţi se dezvăluie treptat, spune Honoré. „E o chestie metafizică, la fel ca atunci când mergi pe jos ca să-ţi faci poftă de mâncare înainte să savurezi ceva delicios, în loc să urci la volan şi să mergi să îţi cumperi un burger.“ Ca urmare, „mai lent“ înseamnă aproape întotdeauna şi „mai ecologic“. Desigur, orice tip de călătorie are un impact asupra mediului. Dar avioanele sunt cele mai mari surse de emisii de carbon.
Probabil, cel mai important simbol al „călătoriilor pe îndelete“ este faptul că stai locului. Dacă închiriezi un apartament sau o casă cel puţin o săptămână, spune Kenny, „ai şansa să vezi cu adevărat un loc în profunzime şi să îţi creezi nişte obişnuinţe. Ieşi la cumpărături; interacţionezi cu comunitatea“. |n plus, de multe ori ieşi mai ieftin. De exemplu, o căsuţă în Cotswold, în Anglia, poate să coste 100-150 $ pe noapte, găzduind două-patru persoane.
Vara trecută, doi „boboci“ în domeniul călătoriilor lente, Denise Walker şi iubitul ei, au petrecut două săptămâni în două podgorii din regiunea Chianti, în Italia. Deşi era prima lor vizită în Italia, cei doi au evitat Veneţia, Florenţa şi Roma. „Am preferat să trăiesc experienţa Italiei autentice, nu a marilor puncte de atracţie ale Italiei“, spune ea. |n schimb, cei doi au explorat pe jos satele înconjurătoare şi regiunile de
ţară, unde au căutat restaurante frecventate de localnici. „Ne-am relaxat, am cunoscut oameni, am mâncat pizza şi «gelata» locală. Aş spune că am ajuns să cunoaştem Italia la fel de bine sau chiar mai bine decât cineva care a trecut în mare viteză prin Colosseum şi Uffizi.“

Text: Margaret Loftus

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Nr. 2, 2009)



2 Comments

  1. O singura remarca am, avioanele nu sunt cele mai mari surse de emisii de carbon, surprinzator nu contribuie nici macar cu 10% din totalul de emisii. Tot autoturismele sunt fruntase.

  2. sunt apsolut de acord am trait experienta turismului in masa rapid si lipsit de orce placere a descoperiirii culturii populare din locurile unde am calatorit.Traseele turistice oferite de agentii sunt pline de restaurante si hoteluri care ofera conditii si mincare de tip european spre confortul turistului dar nu pentru asta plecam de acasa ,mergem sa descoperim culturi locuri si oameni noi pentru noi asta e farmecul turismului.Parerea mea.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*