Fethiye, Turcia

După ce Fethiye a fost declarată arie protejată, construirea de noi hoteluri şi clădiri peste patru etaje a fost interzisă. Foto: Andreea Câmpeanu

Fosta „ascunzătoare“ la Mediterană a bogaţilor a devenit accesibilă.

Ne-am întors agale în oraş după o repriză mai lungă de înot în golful Fethiye, cu impresia că n-am fi în Mediterană, ci într-un lac de munte, cu ape azurii; de jur-împrejur străjuiesc, trufaşi, Munţii Taurus. Se lasă seara peste mulţimea de iahturi care colcăie în port, ca nişte mormoloci cu nasul pe sus. De pe unele se aud râsete şi clinchet de pahare, altele se odihnesc, aşteptându-şi turiştii de a doua zi. Ici-colo pluteşte câte o bărcuţă pescărească. Un cuplu de turişi în vârstă se plimbă ţinându-se de mână, pe promenada acestui Fethiye năucitor prin amestecul de turcesc şi occidental.

Prin anii ’90 aici era o zonă foarte scumpă, „pentru oameni cu bani, care vor să fie în lumea lor şi să nu descopere că s-au cazat la acelaşi hotel cu fostul lor şofer“, spune ghidul Mertkan Vatansever.
Patru hoteluri-club de clasă A au fost gândite ca oaze de all-inclusive, tentative de recreare a paradisului originar pentru cine şi-l putea permite. Hotelul Lykia World, spre exemplu, se întinde pe 36 ha, din care mai mult de jumătate e spaţiu verde. Mini-busuri în formă de del-fini te duc dintr-o parte în alta.

„Preţurile au început să scadă când au venit englezii: au cumpărat proprietăţi şi şi-au făcut pensiuni“, spune Emin Celenk, proprietarul mai multor magazine din Fethiye. Din cei 68.000 de locuitori cât are azi oraşul, aproximativ 10% sunt străini (în special englezi). Preţul la apartamente şi case obişnuite variază între 50.000 şi 100.000 de euro, iar proprietăţi cu teren şi mai multe imobile pot depăşi 200.000-300.000 de euro. Însă după ce Fethiye a fost declarată arie protejată, construirea de noi hoteluri şi clădiri peste patru etaje a fost interzisă. „Hotelurile din deceniul trecut nu se pot compara cu cele care se ridică acum în Antalia, cu bugete uriaşe; un motiv în plus pentru ca cei din Fethiye să fie nevoiţi să scadă preţurile“, spune Güray Avci, manager regional Tez Tour, care vinde această destinaţie exclusivistă în România.

Vânzătorii de pe străduţele pietonale, care formează Paspartur, invită turiştii în magazinele lor încărcate. Foto: Andreea CâmpeanuVânzătorii de pe străduţele pietonale, care formează Paspartur, invită turiştii în magazinele lor încărcate. Foto: Andreea Câmpeanu

Oraşul nu e mare, cel mai uşor este să-l iei la pas. Începe de la port şi ia-o spre centru, pe malul mării. Ai să dai peste amfiteatrul construit în antichitate de greci şi extins de romani. Continuă plimbarea pe promenada de pe malul mării. Poţi să admiri iahturile şi guleturile, să cumperi de la pescarii care vând peşte pe malul apei, sau pur şi simplu să priveşti marea. În câteva minute ajungi în centrul oraşului, pe străduţele pietonale, care formează Paspartur, Oraşul Vechi, sau Bazarul Vechi; şi n-o să-ţi mai vină să mai pleci.

Vânzătorii invită turiştii în magazinele lor, uneori cam insistent după gustul europeanului. Odată ce pari interesat, mulţi îţi oferă ceai sau cafea turcească, „până te gândeşti“. Buticurile sunt pline de gablonţuri minunate, ţesături colorate, făcute manual, uneori chiar sub ochii tăi, covoare turceşti, sandale din piele, suvenire şi bijuterii din argint atât de frumoase, încât o să-ţi vină să plângi că nu ai mai mulţi bani la tine.

Nouă ne-au plăcut Megri Turkish Arts, cu ţesături şi papuci din piele lucraţi manual, şi ameţitorul Şaman cu haine pentru femei şi bijuterii ingenioase din argint, lemn şi pietre. Aici găseşti şi un hamam tradiţional, frecventat de turişti. Dacă vrei să încerci unul pentru localnici, mai ieftin, mergi la cel din apropierea poştei, care costă 10 euro, cu totul inclus. Auditoriumul aflat în centrul Pasparturului are 28 de rânduri şi poate să găzduiască 6.000 de spectatori la concerte şi alte evenimente. De la piaţa de peşte poţi să cumperi pe alese şi să-ţi duci captura la gătit la unul dintre restaurantele din zonă. Pe unde nu te aştepţi, vezi morminte lyciene cioplite în stâncă; cel mai frumos, al regelui Amitas (sec. al IV-lea î.Hr.), e în apropierea poştei.

Oraşul are un muzeu cu piese arheologice din anul 3000 î.Hr. până în perioada bizantină, însă este închis pentru renovare. Grădina muzeului, cu statui, coloane şi sarcofage, este deschisă şi poate fi vizitată gratis.

În fiecare marţi, în apropierea autogării, se ţine bazarul cu de toate pentru toţi, de la oale şi lighene până la fel de fel de mirodenii şi rahat turcesc sau ceaiuri. Orice ai vrea să cumperi, negociază la sânge.
Când ţi se face foame, îţi recomandăm restaurantul Yat, de lângă port, cu muzică turcească live şi dans din buric, sau Megri Lokanta din oraşul vechi, care face grătare bune; Türkü Evi e un ome-yhane tradiţional (cârciumă turcească). Iar dacă vrei să vezi cum se face kebabul, încearcă Paşa Kebab, în apropiere de piaţa de peşte. Încheie seara lenevind pe o terasă, cu narghilea şi ceai turcesc, sau, dacă te mai ţin picioarele, într-o discotecă în aer liber: Disco Marina, lângă portul de iahturi.

Pe faimoasa insulă a Cleopatrei se află ruinele anticului Cedreae. Foto: Andreea CâmpeanuPe faimoasa insulă a Cleopatrei se află ruinele anticului Cedreae. Foto: Andreea Câmpeanu

6 excursii în împrejurimi

La vreo 8 km sud de Fethiye, un drum îngust care şerpuieşte în sus pe munte te scoate în depresiunea unde se află satul fantomă Kayakoyu. Maci, tufe ţepoase şi smochini se iţesc în tot locul printre ruinele cocoţate parcă una peste alta în acest adevărat labirint de piatră. În 1922, locuitorii din Kayakoyu (greci ordodocşi) s-au mutat lângă Atena, în urma unui schimb de populaţie între Turcia şi Grecia. Satul a rămas părăsit. Un cutremur din 1954 a dărâmat majoritatea celor peste 2.000 de case de piatră.

În fiecare zi, zeci de guleturi aşteaptă turişti în portul din Fethiye. Cea mai populară e excursia la cele 12 insule din golf. Ai totuşi grijă pe ce vas te urci şi cum negociezi preţul.

În munţii de deasupra localităţii Fethiye se află Saklikent – un defileu adânc de 300 m, care se întinde pe 18 km (e cel mai lung şi mai adânc din Turcia). Poţi intra în el pe o punte suspendată aproximativ 1 km. Mai departe se merge prin şuvoi. Cizme de cauciuc se pot închiria la faţa locului, dar e bine să-ţi aduci şi haine de schimb. Aventuroşii pot face rafting. Restaurantele de pe malul râului s-au specializat în prepararea păstrăvilor proaspeţi.

Tlos e la 28 km de Fethiye. În Antichitate, oraşul era „centrul sportiv“ al federaţiei Lyciene. Aici s-a născut legenda calului Pegas şi a lui Bellerophon.

Valea Fluturilor (Kekebek Vadisi) se întinde pe 10 ha la baza unei văi adânci şi abrupte, într-unul dintre cele mai frumoase golfuri din Fethiye. Pieri, Euplagia şi Chrysippus sunt numai câteva dintre cele peste 40 de specii de fluturi care dau graţie acestui loc. Vârful sezonului fluturilor e primăvara.

Dacă faci o plimbare pe plaja Oludeniz (considerată cea mai frumoasă din Turcia), e bine să priveşti în sus din când în când, să nu îţi aterizeze vreun parapantist în cap. În fiecare zi zboară deasupra plajei sute de parapante, care se lansează de la aproximativ 1.600 de metri, de pe Muntele Babadag, de lângă mare. Preţul unui zbor în tandem, de 30-40 de minute, este cam de 50 de euro şi include şi drumul cu jeepul, cam 45 de minute, până pe munte. Cu un dolmuş (maxi-taxi local) se ajunge la Oludeniz în 25 de minute.

Text: Cătălin Gruia şi Andreea Câmpeanu

Articol publicat în revista National Geographic Traveler, ediția de primăvară, nr. 2/2009 



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*