Oraşul Interzis îşi deschide porţile

Cea mai frumoasă privelişte a oraşului interzis. Foto: Redlink/Corbis

Experţi din Beijing îţi prezintă locuri neobişnuite şi nestemate ascunse în spatele porţilor unei lumi cândva complet secrete.

În centrul istoric al oraşului Beijing e ilegal să se ridice construcţii mai înalte de trei etaje. Legea datează din epoca imperială, când nicio structură nu putea fi mai înaltă decât Turnul Tobelor, care marca orele zilei împăratului. El nu mai este de mult, dar Oraşul Interzis, cetatea de scaun (în cea mai mare parte) a Dinastiilor Ming (1368–1644) şi Qing (1644–1911), rămâne un spaţiu atent conservat – 72 ha de palate, curţi, grădini, bazine ca oglinda, case, teatre, săli de mese, birouri, porţi şi alei –  înconjurat de un şanţ de apărare, în centrul Beijingului. Luându-şi numele după izolarea ca de fortăreaţă în care trăiau cei de sânge regal şi servitorii lor, cele 9.000 de încăperi ale oraşului adăposteau familia imperială, eunuci, concubine, gărzi şi servitori. Uneori, acum, când locul mişună de vizitatori, poţi să ai sentimentul că s-au întors cu toţii. Totuşi, cunoscătorii ştiu că atunci când mulţimile nu se mai înghesuie la fel de tare, Oraşul Interzis e locul ideal în care să contempli prezentul dinamic, pe fundalul unui trecut care nu îi dă pace.

Grădina Imperială
Dintre numeroasele grădini ale Oraşului Interzis, Grădina Imperială este cea mai accesibilă. „După grandoarea monumentelor precedente, iată un loc minunat în care să te relaxezi”, spune Wei Fen Zhou, proprietarul Galeriei de Antichităţi Shangri-La. Dacă ajungi aici, nu rata mozaicurile din piatră de râu care căptuşesc cărarea, în total aproape 900, zugrăvind subiecte cum ar fi dragonul imperial cu cinci gheare.

Baoyun Lou
Pe fundalul izbitor de monoton al oraşului – acoperişuri cu ţigle galbene, podele albe de marmură, coloane şi uşi roşii – iese în relief această vilă în stil italienesc, în nuanţe de pământ. „Este un element care aminteşte foarte clar că Oraşul Interzis nu a fost un loc static, ci unul plin de viaţă, care a evoluat, chiar şi după căderea Dinastiei Qing, în 1911”, spune Freda Murck, cercetător la Muzeul Palatului (cum i se spune acum Oraşului Interzis). Vila a fost construită pentru Yuan Shikai, primul preşedinte al Chinei, a cărui moarte, în vara anului 1916, a grăbit începutul perioadei de 12 ani în care China a fost stăpânită de lorzi ai războiului.

Poarta Păcii Cereşti
„Istoria şi politica Chinei se intersectează aici, unde se vede un portret foarte mare al Preşedintelui Mao”, spune Jaime FlorCruz, şeful biroului CNN din Beijing. Reconstruită în 1651, după un incendiu, această uriaşă poartă de intrare în Oraşul Imperial se ridică în partea opusă a Pieţei Tiananmen. Aici, remarcă FlorCruz, „China comunistă se înclină în faţa Chinei imperiale”.

Cea mai frumoasă privelişte a oraşului
Decorator de interioare, Tonz Chi îţi sugerează să ajungi în oraş devreme, când ceaţa estompează contururile curţilor. Găseşte cel mai înalt punct de observaţie din apropiere („adesea un acoperiş”) pentru a admira priveliştea oferită de contururile clădirilor, cu o întreagă menajerie de animale mitice cocoţate pe muchiile acoperişurilor.

Starbucks
O întreagă controversă s-a iscat pe marginea primei şi singurei francize a Oraşului Interzis, de când lanţul de cafenele din Seattle şi-a deschis aici acest avanpost, în anul 2000. Cel puţin clădirea, o structură originală, într-un colţ care nu sare deloc în ochi, având acoperiş cu ţigle şi pereţi stacojii, se pierde în arhitectura înconjurătoare. În interior, un spaţiu tihnit îi întâmpină pe vânătorii de cafea cu lapte. „Pentru mine, e mai degrabă un soi de librărie primitoare decât un chioşc kitschos”, spune jurnalista Wendy Mock.

Palatul Prelungirii Fericirii
În 1908 au murit şi Împăratul Guangxu, şi Împărăteasa Dowager. La nici trei ani împliniţi, Puyi („Ultimul împărat”) a urcat pe tron. Mama lui a comandat acest palat, o structură absurdă de marmură şi fier forjat, al cărei şanţ de apărare avea să joace rolul de acvariu pentru băiat. „Palatul este o combinaţie de baroc şi limbaj arhitectural chinezesc, în aceeaşi nebunie”, spune arhitectul Calvin Tsao. „Este fascinant, în ciuda faptului că e neterminat.”

Sala Armoniei Supreme
Adăpostind un tron de aur şi rezervată ceremoniilor de urcare pe tron, aniversărilor regale şi altor ocazii speciale, aceasta este cea mai amplă construcţie din Oraşul Interzis. „Este amăgitoare. Arată ca o clădire cu un singur etaj. Dar ceilalţi vizitatori îţi dau un indiciu: arată ca nişte furnici pe fundalul faţadei de 37 m“, spune Robert Jacobsen, şeful catedrei de artă asiatică din cadrul Institutului de Artă din Minneapolis. „Timp de cinci secole, acesta a fost centrul universului chinezesc.“

Zidurile oraşului
Cea mai mare parte a oraşului a fost ridicată între 1417 şi 1420, folosind sclavi şi materiale confecţionate prin forţe proprii. Aproximativ 20 de milioane de cărămizi au fost folosite pentru a pava curţile, iar alte 12 milioane au fost aduse din Provincia Shandong, pentru a construi zidul oraşului. „Este tare ca piatra”, spune Barbara Knowx, autoarea cărţii pentru copii Oraşul Interzis: Palatul Imperial al Chinei. „Iată unul dintre motivele pentru care încă rezistă, la aproape 600 de ani după ce a fost ridicat.”

Poarta Armoniei Supreme
„Dimensiunile Oraşului Interzis sunt mai potrivite pentru zei sau uriaşi, nu pentru nişte simpli muritori”, spune Joanne Ooi, director de creaţie pentru Shanghai Tang. Un exemplu elocvent: această intrare măreaţă în  Curtea Exterioară, unde se derulau ceremoniile imperiale importante.

Text: Jean Tang

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Nr. 2/2009)

Galerie de imagini:



1 Comment

  1. China,este o tara mare si cu populatie, cu un stil de viata care ar trebui sa fie exemplu pentru unii ”manelisti”.sincer tarile asiatice,desi sunt mai ciudate, au si farmec. Mi-as dori sa vizitez China.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*