Couchsurfing

În centrul istoric al Istanbulului, Talin şi Oznur, gazdele mele, cer indicaţii unui vânzător. Pe lângă că îţi oferă adăpost, couchsurferii îţi sunt şi ghizi de nădejde. Foto: Andreea Câmpeanu

Alătură-te celei mai folositoare comunităţi virtuale.

Suntem opt oameni în jurul unei mese, înfulecând paste italieneşti şi bând vin spaniol, într-un apartament modern şi friguros dintr-o clădire veche din centrul Granadei, în sudul Spaniei. Gazdele sunt doi italieni vorbăreţi care s-au mutat aici pentru că le-a plăcut oraşul, după ce au fost studenţi cu programul Erasmus. Al treilea italian, Giovanni, e aici în recunoaştere, urmând să studieze şi el cu Erasmus. Două canadience, absolvente de fotografie, au venit să cunoască Europa şi călătoresc de câteva săptămâni prin Portugalia şi Spania, după care urmează Franţa.
Mai sunt cu noi la masă vecinele italienilor, o poloneză blondă, masterandă, şi o spaniolă care îşi aprinde din când în când, plictisită, o ţigară de marijuana. Vorbim italiană, spaniolă, engleză, franceză, fiecare ce ştie şi ce-i vine la îndemână. Ne încurcăm, e amuzant şi râdem gălăgios. După cină, câţiva dintre noi vom merge la un bar de flamenco autentic, unde se strâng uneori ţiganii spanioli, se îmbată, după care cântă şi dansează.
Toţi opt suntem couchsurferi, oameni care, atunci când călătorim, dormim pe canapele, în casele oamenilor, şi nu la hoteluri sau hosteluri. Suntem membri ai celei mai folositoare comunităţi virtuale, www.couchsurfing.com. Ideea reţelei s-a născut în 2000, când studentul american Casey Fenton, de 22 de ani atunci, a găsit un zbor ieftin de la Boston în Islanda. În loc să stea într-un hostel, el a scris e-mailuri către 1.500 de studenţi de la Universitatea din Islanda, din Reykjavik, întrebându-i dacă poate să stea la ei. A primit mai bine de 50 de răspunsuri afirmative. Întors în Boston, a început să dezvolte ideile care au dus la naşterea proiectului Couchsurfing, lansat în 2004.
Acum vreun an şi jumătate, prietena mea, Ana, care şi-a luat între timp lumea în cap şi s-a mutat în Chile, mi-a vorbit de site-ul www.couchsurfing.com şi despre grupurile de francezi pe care i-a găzduit în apartamentul ei de pe strada Armenească. Nu mi-a venit să cred, atunci. Poţi să scrii cuiva din orice capăt al lumii şi, dacă te primeşte, poţi să locuieşti la el o vreme. Primul in-stinct a fost să mă bucur că pot să merg oriunde fără să-mi mai pun problema cât o să mă coste cazarea. Dar nu mi-am dat seama decât după ce am început să găzduiesc şi apoi să călătoresc cu couchsurfing cât de multe pot câştiga din experienţa asta.
Am cunoscut oameni interesanţi care mi-au arătat locurile şi m-au învăţat cum trăiesc ei, am aflat dedesubturile culturii locului, mi-au dat ponturi şi mi-au devenit cei mai buni prieteni pentru câteva zile. Şi totul fără să aştepte nimic în schimb. Poate şi ei, într-o zi, vor apela, la rândul lor, la cineva, din alt colţ al lumii, într-o călătorie. Cel mai des sunt oamenii interesanţi, deschişi la nou. Dar ca să nu te trezeşti că stai câteva zile la un om cu care nu ai nimic în comun, poţi să-ţi alegi gazdele în funcţie de interesele lor, care sunt scrise pe site, în profilul lor.
La sfârşitul lunii trecute, site-ul avea 1.135.000 de membri din 232 de ţări, din care 35% ofereau cazare. Ceilalţi, care nu au loc să-ţi ofere o canapea, un pat sau o saltea, sunt de multe ori dispuşi să iasă cu tine la o cafea sau să îţi arate oraşul lor, cu locurile ascunse, pe care le ştiu doar localnicii, pe care nu ai să le găseşti în ghidurile turistice.
Iarna trecută l-am găzduit pe australianul Andrew de 31 de ani, care, după ce a muncit în IT, s-a plictisit, şi-a luat un rucsac mic în spinare, câteva tricouri şi a plecat în jurul lumii. „În hosteluri găseşti mereu aceiaşi oameni: germani, americani, australieni. Nu ai contact intim cu oamenii şi cultura locului. E peste tot la fel”, mi-a spus. Ana şi Sterling, doi australieni îndrăgostiţi, care au dormit pe canapeaua veche din sufrageria mea şi care călătoreau de un an şi jumătate, mi-au mărturisit că cel mai bine e să stai la oameni care găzduiesc couchsurferi mai rar, pentru că sunt mult mai primitori decât cei care o fac la ordinea zilei.
Vara asta aştept cu nerăbdare să merg la Paris, să văd cum or fi trăind parizienii.

Couchsurfer în doi paşi

  1. să completezi un profil pe www.couchsurfing.com;
  2. după fiecare vizită pe care o faci sau o primeşti, să scrii câte ceva despre cel pe care l-ai cunoscut. (Asta îi ajută pe ceilalţi membri să te cunoască pe tine, dar şi pe tine să-i cunoşti pe alţii.)

Text: Andreea Câmpeanu

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Nr. 2/2009)



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*