Oraşul Hello Kitty

Oraş al tendinţelor şi tradiţiilor: Tinerii din Tokyo cinează la Cha Cha Hana, un nou „bar ascuns”. Foto: Ko Sasaki

În Tokyo, unul dintre adevăratele megaoraşe ale lumii, rezervoare de tradiţie prosperă în mijlocul unei culturi consumeriste ultramoderne.

Când se lasă seara, Tokyo prinde viaţă şi scânteiază în luminile neonului. Inscripţii se preling de-a lungul zgârie-norilor. Ecrane TV pe mai multe etaje etalează trupuri tinere, superbe, fluturând splendide noi gadget-uri. Pe străzi, fete „de firmă”, cocoţate pe tocuri cui, descarcă horoscopuri pe iPhone-urile lor, ciripind între ele ca un stol de vrăbiuţe. Negri în smoching invită posibili clienţi în baruri întunecoase.
Mai există însă şi o altă faţă a ora-şului; o întrezăreşti în Asakusa, un sat ascuns în inima vechiului Tokyo – un sat devenit oraş, dar rămas tot sat. Noaptea, oamenii de aici încă îşi lasă uşile descuiate. Vechi meşteşuguri ţărăneşti umplu aerul de vară cu miresmele paielor proaspăt tăiate pentru tatami-uri sau cu izul înţepător al boabelor fermentate de soia. Şi, dacă te uiţi cu atenţie, o să găseşti chiar şi câte o femeie cu spatele prins rigid într-un kimono cu trei straturi, savurând pe furiş un burger în fast-food-ul de la colţ.
Sapă şi mai adânc şi vei găsi moştenirea feudală a oraşului Tokyo în momente la fel de trecătoare ca primele flori de cireş ale primăverii. Tokyo este unul dintre puţinele locuri din lume unde o floare poate aduce un întreg oraş într-o stare de frenezie maximă. Cireşii rămân înfloriţi mai puţin de două săptămâni, în cultura japoneză ei simbolizând aspectul trecător al vieţii, tristeţea ascunsă în toate lucrurile frumoase. Florile de cireş cad în plină glorie, precum războinicii samurai. Practic, în ultimul secol, Tokyo a fost anihilat de două ori: prima dată în 1923, de cutremurul supranumit „Marele Kanto”, ce a provocat numeroase incendii; apoi încă o dată, de bombardamentele distrugătoare ale Forţelor Aliate, din cel de-al Doilea Război Mondial. Însă de fiecare dată s-a ridicat din cenuşă precum Pasărea Phoenix, renăscând într-o reflectare şi mai modernă a identităţii sale, în care se împletesc trecutul şi prezentul. Tocmai acest echilibru oferă Tokyoului rezistenţa şi flexibilitatea cu care poate supravieţui, orice s-ar întâmpla – de la incendii devastatoare până la Hello Kitty – păşind încrezător în secolul al XXI-lea.

Text: Karin Muller

Doamne în kimono stau de vorbă lângă un poster cu un actor Kabuki. Foto: Everett Kennedy Brown

Pe scurt

  • Aşezare: Pe coasta sudică a Insulei Honshu
  • Suprafaţă: 621 kmp
  • Populaţie: 8,7 milioane
  • Întemeiat: 1457
  • Limba: Japoneză
  • Notabil: Metropola Tokyo include 23 de districte orăşeneşti, 26 de oraşe, 5 orăşele şi 8 sate. Tokyo (sau „Capitala de Est”) s-a numit Edo până în 1868, când a devenit capitala imperială şi a fost redenumit. Simbolul oficial al oraşului Tokyo este o frunză verde de gingko biloba, reprezentând prosperitatea şi liniştea. În Tokyo, o locuinţă medie are aproximativ mărimea a două garaje din SUA.

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Vara 2010)



2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*