Nebun după Ciudad de Mexico

Cină în aer liber la animatul Restaurant SAKS, savurând muzica latino cântată cu foc. Foto: Janet Jarman

Bienvenidos în oraşul unde se poate întâmpla orice – şi chiar se întâmplă de toate!

Ciudad de Mexico este alcătuit din câteva zeci de sate care au fuzionat în ultima sută de ani din cauza suprapopulării şi a unei întregi reţele urbane de construcţii. Această dezvoltare a creat o întindere urbană complexă şi fascinantă, cu un mix de cartiere moderne şi tradiţionale. Colonia El Toro, cartierul în care locuiesc eu, este un loc unde aceste Mexicuri tradiţionale şi moderne converg şi unde se întâmplă de toate. Mai ales zgomote.
Chiar în dimineaţa asta, ascuţitorul de cuţite a trecut pe lângă casa mea, pedalând şi suflând dintr-un fluier. Camionul de gunoi s-a anunţat bătând un clopot de alamă. Camionul de gaz era însoţit de un om care striga „El gas!”.
Negustorul de fiare vechi a trecut şi el, cu mâinile făcute pâlnie la gură, ţipând că este dispus să cumpere bucăţi de metal sau ziare vechi. Vocea lui a fost iute acoperită de o camionetă cu un megafon din care se revărsa o înregistrare ininteligibilă despre preţul în scădere al portocalelor.
La prânz, pristavul cartierului a anunţat cele mai recente infracţiuni locale: señor Diaz, mecanicul, şi-a omorât nevasta (fără să precizeze motivul); un bancomat a fost vandalizat; doi pui de găină au fost găsiţi morţi într-un Volkswagen verde.
A apărut apoi un bărbat înarmat cu un alt megafon, zbierând ceva despre un circ care avea să sosească la sfârşitul săptămânii. „O să aducem tigri indieni adevăraţi. O să aducem un elefant. O să aducem un băiat cu trei ochi.”
A fost urmat de señor Primitivo, un bărbat ceva mai în vârstă, care mâna trei vaci. O vacă şchiopăta. Señor Primitivo a explicat că animalul fusese lovit de un bărbat care conducea o limuzină BMW şi vorbea la celular. A clătinat din cap, în timp ce mima condusul şi vorbitul la telefon.
La lăsarea serii, un bărbat a adus pe strada mea un cărucior aburind şi aerul s-a umplut cu arome de cartofi dulci şi banane. Apoi a trecut vânzătorul de tamales, răcnind: „Tamales din Oaxaca. Avem tamales gustoase şi delicioase!”
Acum, la miezul nopţii, aud fluieratul molatic şi liniştitor al paznicului care îşi face rondul sub un cer pe care nu mai scânteiază stele, din cauza poluării şi luminilor electrice. Dar pe care încă se vede luna. Luna noastră mexicană.

Pe scurt

  • Aşezare: În zona centrală a Mexicului, în interiorul continentului
  • Suprafaţă: 1.479 kmp
  • Populaţie: 8.800.000
  • Întemeiat: 1325, de către azteci
  • Limba: Spaniolă
  • Notabil: Ciudad de Mexico include peste 350 de cartiere. Oraşul e construit deasupra unui rezervor subteran de apă. Ala-meda Park, cel mai vechi parc din oraş, a fost creat pe locul unei foste pieţe aztece din secolul al XVI-lea. Peste patru milioane de automobile sunt înmatriculate în oraş. 10 piscine publice au fost îmbunătăţite cu plaje artificiale, dotate cu palmieri şi umbreluţe.

Text: Jennifer Clement
Poetă şi romancieră,  Jennifer Clement trăieşte în Ciudad de Mexico. Printre cărţile ei se numără The Poison That Fascinates şi Widow Basquiat: A Love Story.

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Vara 2010)



2 Comments

  1. Buna ziua!Vin cu o singura remarca asupra articolului dvs populatia capitalei este in jur de 20 de milioane…si nu 8.800.000.Puteti consulta anuarul statistic, iar suprafata este de 1,9 mil. kmp..

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*