Tărâmul care s-ar putea topi

Apele din Fiordul Pangnirtung reflectă aspra frumuseţe arctică a Parcului Naţional Auyuittuq din Nunavut. Foto: Daryl Benson

Parcul Naţional Auyuittuq de pe Insula Baffin a Canadei, o redută de gheţari şi stâncă, ar putea fi nevoit într-o bună zi să-şi schimbe numele.

Am ajuns pentru prima dată în această vale arctică incomparabilă acum 20 de ani şi am savurat necuprinsul de stâncărie, gheaţă, apă şi cer, pe lângă care problemele omeneşti precum băşicile de pe tălpile ostenite păreau total neimportante. Da, inuiţii vânează aici de secole şi au folosit Trecătoarea Akshayuk ca pe o scurtătură pentru a traversa Insula Baffin, din Strâmtoarea Davis spre Golful Cumberland. Dar locul acesta nu are, de fapt, nimic de-a face cu oamenii.
Încălţat în bocanci uzi, plini de nămol, am schiţat un mic dans pentru a sărbători traversarea Cercului Polar – apoi am plecat mai departe. Clătinându-mă şi gâfâind, am urmărit cum razele soarelui de la miezul nopţii pâlpâiau pe stânci. Muntele Asgard, cu vârful lui plat, se înălţa ca o insulă într-o mare de gheaţă străveche. Privind în urmă, din tabăra bătută de vânturi de la Summit Lake, am încercat să estimez scara reală a cupolei Muntelui Thor, care se ridica impunător la peste 1.500 m înălţime, mult peste smocurile de bumbăcăriţă de pe fundul văii. Nici măcar prin binoclu nu am reuşit să-i reperez pe cei doi alpinişti germani care îşi croiau drum în sus pe faţada multietajată, amenajându-şi bivuacuri în hamacuri suspendate de pitoanele bătute în stâncă. Iar ei, cu siguranţă nici măcar nu m-au zărit.
De atunci, am simţit cum sunt inexorabil atras înapoi spre acele locuri. Însă de fiecare dată am regăsit gheţarii mai retraşi. În 2006, un râu cu cascade de gheaţă dispăruse complet, lăsând un circ glaciar de roci umede, ca o rană deschisă. Iar azi aflu că autorităţile parcului închid temporar trecătoarea, îngrijorate că torenţii formaţi de apa din topire ar putea străpunge morena care susţine Lacul Crater, iar acesta, dacă s-ar revărsa, ar îneca drumeţii. Ce ironie! Un loc atât de măreţ, de vechi şi de aparent indiferent faţă de oameni poate fi atât de profund alterat de modificările antropogenice.
În limba inuiţilor care au folosit pentru prima dată trecătoarea, parcul care o înconjoară este numit Auyuittuq, care înseamnă „Ținutul care nu se topeşte niciodată”. În timp ce păşim în mijlocul măreţiei glaciare, dar atât de fragile, eu şi alţi iubitori ai locului sperăm să nu fim niciodată nevoiţi să-i schimbăm numele.

Pe scurt

  • Aşezare: Insula Baffin, Nunavut, Canada
  • Suprafaţă: 19.100 kmp
  • Specii sălbatice: Iepuri-polari, hermine, lemmingi, reni-de-Groenlanda, lupi-cenuşii, vulpi, foci- inelate, foci-cu-barbă, narvali, balene beluga, orci, urşi polari şi 18 specii de păsări care se înmulţesc aici, inclusiv ptarmigani
  • Notabil: Pereţii fiordului ating 900 de metri înălţime. Cascada Schwartzenbach plonjează 660 de metri, spre Râul Weasel.

Text: James Raffan
James Raffan, scriitor şi geograf, este directorul executiv al Muzeului Canadian de Canoe din Ontario.

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Vara 2010)



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*