Insulele Galapagos ale Australiei

O scenă din perioada Jurasicului? Nu, doar o mostră tipică pentru peisajul primordial din Insula Lord Howe, unde pădurile de palmieri şi platourile acoperite de ceţuri îşi păzesc bine secretele. Foto: Tom Till

În largul coastei de est, o nestemată puţin cunoscută, Insula Lord Howe, îşi conservă flora şi speciile unice de păsări limitând vizitatorii şi folosind principii ecologice.

Am navigat pentru prima dată în laguna Insulei Lord Howe acum 40 de ani. Eram un tânăr cu ochii mari, în prima mea mare traversare a oceanului, cu iahtul abia cumpărat. Culorile tropicale vii ale acestei insule, lungă de 9,6 km şi lată de 1,6 km, măreţia piscurilor gemene Mount Gower şi Mount Lidgbird, înalte de peste 900 de metri, care se ridicau deasupra capului meu, şi aroma pătrunzătoare a oceanului combinată cu mirosul pământului roditor – toate mi-au produs o dragoste la prima vedere pentru această insulă şi locuitorii ei cei atât de ingenioşi şi adaptabili.
Vreo patru ani mai târziu, într-o altă călătorie cu toate pânzele sus, l-am luat la drum pe un amic de pe Insula Lord Howe, vizitând 38 dintre cele mai exotice insule din Pacificul de Nord şi de Sud – grupul hawaiian, cu Tahiti, Fiji şi Tonga. Nu încape îndoială în min-tea mea: Insula Lord Howe a fost cea mai spectaculoasă dintre toate. Ea este, de fapt, Galapagosul Australiei. Fiindcă a rămas complet izolată şi – cu excepţia unei specii locale de liliac – lipsită de mamifere de la creaţia sa şi până a fost descoperită, în 1788, ea ne arată cum ar fi putut evolua lumea în absenţa oamenilor. Peste 130 de specii de păsări, printre care găinuşa-de-copac, atrag iubitorii de păsări spre acest sit din Patrimoniul UNESCO, unde pădurile de pini, dunele de nisip şi platourile pline de tufişuri sunt fundalul pe care se etalează vedetele aviare ale insulei, lipsite de orice inhibiţii. 113 specii de plante de pe această insulă nu mai sunt de găsit nicăieri altundeva în lume. Palmierul Kentia, una dintre cele mai răspândite plante de interior din zilele noastre, îşi are originile aici, iar exportul acestei specii a devenit o importantă sursă pentru locuitorii insulei la jumătatea secolului al XIX-lea.
Cel mai sudic recif de corali al lumii oferă partide de diving fără rival. Iar plajele aurii de aici sunt la fel de bune şi pentru surferi, şi pentru copiii care abia învaţă să înoate. Şi – partea cea mai bună – numărul de maximum 400 de vizitatori care au voie să se afle simultan pe insulă te asigură că te poţi bucura de un loc unic, ce nu e călcat în picioare până la distrugere totală.

Pe scurt

  • Aşezare: În Oceanul Pacific, la 773 km nord-est de Sydney
  • Populaţie: 347 locuitori
  • Temperaturi medii: 16-23°C
  • Primii colonişti: În 1834, când insula a devenit punct de aprovizionare pentru vânătorii de balene.
  • Specii sălbatice: Păsări tropicale, găinuşa-de-copac, pasărea-oiţă, gâsca-de-mare, rândunica-de-mare
  • Notabil: Pădurile de palmier acoperă 90% din insulă. Iubitorii de plajă pot să aleagă între 11 plaje diferite.

Text: Ian Kiernan
Ian Kiernan este un navigator care a călătorit cu iahtul său prin toată lumea. Locuieşte în Sydney şi e fondator al Clean Up the World, o organizaţie globală ecologică bazată pe comunităţi.

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Vara 2010)



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*