Afectuoase şi îndepărtate

Când a sosit pentru prima dată aici, autorul a fost izbit de „cât de minuscule erau aceste insuliţe şi ce clădiri simple aveau”. Foto: WaterFrame

Puţinii călători care ajung în Micronezia sunt întâmpinaţi de o cultură insulară tradiţională, puternică, dar şi de ape limpezi, pline de specii marine.

Insulele Exterioare se numără printre cele mai pitoreşti şi mai îndepărtate destinaţii pe care le-ar putea vizita vreodată turiştii occidentali. Doar o mână de străini ajung în fiecare an să treacă prin aceşti atoli de corali albiţi de soare şi foarte joşi – în total 14, dintre care numai câteva insule sunt permanent populate.
Călătorii care totuşi ajung până aici fac scufundări printre recife netulburate, pline de rechini, de melci nudibranhiaţi, peşti-mandarin în dungi viu colorate, peşti de adâncime – precum wahoo, mahi-mahi şi ţintaş-roşu – şi degustă inevitabil o băutură numită falubwa, cunoscută şi sub numele de tuba – un lichior de sevă de cocotier fermentată. Numărul mic de vizitatori ai locului şi respectul acordat de cultura locală ospitalităţii le garantează tuturor celor care ajung aici că vor fi foarte bine primiţi. Când soarele coboară spre asfinţit, bărbaţii din mai multe familii se adună şi formează un cerc, iar o cană de tuba trece din mână-n mână, în timp ce fiecare povesteşte ce a făcut în ziua respectivă. Toţi vizitatorii, bărbaţi şi femei deopotrivă, sunt încurajaţi să intre în acest cerc.
Departe de orice cărări bătute, aceste insule izolate permit turiştilor să înţeleagă că există un stil de viaţă mai simplu, care respectă mai mult principiile dezvoltării durabile. Călătorii sunt adesea surprinşi de felul în care localnicii folosesc doar câteva elemente aflate la îndemână pentru a-şi rezolva o mulţime de nevoi. Cocotierul, de pildă, le oferă de toate – de la mâncare pentru bebeluşi până la materiale de construcţii.
Îmi amintesc în special ziua când a fost înmormântată soţia unui şef local. Bărbaţii au adus o plasă uriaşă, plină cu peşti de recif, pentru praznicul de după înmormântare. În timp ce îi ajutam să tragă năvodul, m-am tăiat în înotătoarea unui peşte veninos. La
început, piciorul mi-a amorţit, apoi o durere violentă a început să urce, apropiindu-se rapid de brâu. Un bătrân a chemat un băiat şi i-a poruncit să aducă peştele în care mă tăiasem, să-i scoată ficatul şi să mi-l frece de rană. După numai câteva minute, m-am simţit mult mai bine. Am admirat profunzimea şi ingeniozitatea medicinei tradiţionale a localnicilor.
Viaţa în acest paradis are şi ea nedreptăţile şi greutăţile ei, dar oamenii au suflet bun, sunt prietenoşi şi dornici să-şi împartă cu alţii avuţiile lor. Stând cu ei în cerc şi trecând din mână-n mână cana de tuba, mi-am dat seama că bunătatea lor strălucea în jurul cercului nostru ca o aureolă.

Pe scurt

  • Aşezare: În Oceanul Pacific, în estul Insulelor Yap
  • Clima: Tropicală
  • Suprafaţă: Peste 965 kmp, în cea mai mare parte ocean
  • Număr de insule: Peste 100
  • Număr de insule locuite: 18
  • Număr de insule cu electricitate: 3
  • Populaţie: 4.000-5.000
  • Limbă: Ulithiană, woleaiană, engleză
  • Notabil: Oamenii din Insulele Exterioare sunt urmaşii coloniştilor polinezieni, nu ai migratorilor din Peninsula Malaeziană, cum sunt cei din Insulele Yap. Falalop, în atolul Ulithi, este singura pe care se află un hotel turistic.

Text: Neil Mellen
Neil Mellen este preşedintele organizaţiei Habele, care oferă burse de studii copiilor din Insulele Exterioare.

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Vara 2010)



1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*