Căutătorii de aur din Costa Rica

Oceanul Pacific e salutat de concertul zgomotos al papagalilor, tucanilor şi maimuţelor, pe tărâmul neîntinat al Peninsulei Osa. Foto: Johnny Haglund

A plecat spre Osa în căutarea tezaurului galben, dar a descoperit adevăratele comori din jurul lui – o abundenţă de diferite specii sălbatice şi păduri tropicale luxuriante.

În anul 1965, mă întorceam în Costa Rica din Statele Unite, într-un zbor al companiei waeriene acum defuncte, Pan American. Lângă mine stăteau doi soţi de vreo 50 şi ceva de ani care se mutau din Texas în Costa Rica, dornici să caute paradisul şi comori nemăsurate. El era miner, căutător de aur, iar ea – profesoară pensionată. Se cunoscuseră într-un bar şi se îndrăgostiseră. El o convinsese să-l ia de bărbat şi să-şi vândă casa şi toate bunurile, ca să se mute în Costa Rica, să caute aur în Peninsula Osa, pe coasta Pacificului – în albia adâncă a Râului Madrigal.
Având 19 ani şi fiind foarte naiv, mi-am propus să-i ajut cât pot de mult. Au cumpărat multe echipamente în San Jose, capitala ţării, apoi eu şi el am luat avionul spre Osa. Mi-aş fi dorit să ne fi fotografiat cineva cu toate ustensilele noastre de căutători de aur. Probabil că arătam fix ca Don Quijote şi Sancho Panza.
Din aer, Osa era pe atunci la fel de impresionantă ca şi astăzi. Zona care formează acum Parcul Naţional Corcovado era virgină, cu nenumărate păsări, tapiri, pume şi maimuţe, deşi câţiva colonişti încercau să înfiinţeze ferme în jurul promontoriului peninsulei.
Ca să nu mai lungesc povestea, nu am găsit nici pic de aur. La scurt timp după ce am pornit pe jos către izvoarele Madrigalului, amicul meu american a decis să lase baltă misiunea iniţială şi, în schimb, să ne apucăm de pescuit. După asta, am fost cei mai fericiţi oameni de pe glob.
Legătura mea cu Osa a început exact atunci. Când mă gândesc la papagalii-macau, de pildă, mă gândesc la cei pe care i-am văzut acolo, nişte chestii de un roşu-aprins, care zburau peste tot. Şi zgomotul… Totul ţipă în Osa, fără încetare – papagalii, tucanii, cicadele…
La vremea respectivă, desigur că nu ştiam că peste nişte ani, ca director al sistemului de parcuri, aveam să mă plasez în fruntea luptei pentru crearea Parcului Naţional Corcovado, ca să-l salvez de vânători, tăietori de lemne şi mineri. La înfiinţarea sa, în 1975, parcul nu includea şi Râul Madrigal, dar eu şi colegii mei din serviciul parcului ne-am asigurat că a fost inclus într-un decret din 1982, care stabilea extinderea suprafeţei acestuia.
Datorită biodiversităţii sale, Osa este considerat unul dintre cele mai splendide locuri de pe planetă – ceva ce până şi un puşti de 19 ani, aspirant la statutul de căutător de aur, cu mulţi ani în urmă, a reuşit să înţeleagă.

Pe scurt

  • Aşezare: La sud-vest de Costa Rica
  • Suprafaţă: 170.000 ha
  • Populaţie: 5.000
  • Limbă: Spaniolă
  • Temperaturi medii: 25°C, climă umedă
  • Sezonul ploios: Din aprilie până în decembrie
  • Notabil: 11% din suprafaţa Costa Ricăi este ocupată de parcuri naţionale.
    Parcul Naţional Corcovado deţine un record: este cea mai mare întindere unitară de păduri tropicale de mică altitudine din America Centrală. În multe locuri de aici se poate ajunge doar cu barca sau cu avionul.

Text: Alvaro Ugalde
Alvaro Ugalde este unul dintre fondatorii sistemului de parcuri naţionale din Costa Rica şi preşedintele unei organizaţii dedicate conservării pădurii tropicale.

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Vara 2010)



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*