Surpriza spaniolă

Roţile de brânză Gamonedo, o specialitate foarte căutată din Asturia, sunt pregătite aici. “Asturia produce mai multe brânzeturi decât oricare altă parte a Spaniei”, remarcă scriitorul şi bucătarul José Andrés. Foto: Kaos

Bine aţi venit în locul unde se ascunde unul dintre cele mai bine păzite secrete ale Spaniei: splendida regiune muntoasă Asturia.

Vi se poate părea paradoxal, dar eu călătoresc ca să simt că aparţin unui loc anume; sentimentul apartenenţei este cel mai minunat dar pe care ţi-l poate face un loc. Şi nicăieri nu am trăit mai puternic acest sentiment decât în Asturia, regiunea din nordul Spaniei, locul meu de naştere. Cu un peisaj măreţ, cu munţi pietroşi – lanţul Picos de Europa – şi ţărmuri aspre, Asturia are o îndelungată istorie de independenţă. Spre deosebire de o mare parte din Spania, nu a aparţinut niciodată unei forţe invadatoare.
Această independenţă a cultivat un sentiment al comunităţii locale, rămas puternic până astăzi. Asturienii împart tot ce au, după cum arată simbolica tradiţie onorată în timp, care cere ca un pahar de cidru de mere – băutura statului – să treacă de la un mesean la altul. Intră în orice restaurant şi vei găsi familii, prieteni şi chiar turişti bând din acelaşi pahar.
Deşi, geografic vorbind, Asturia e o regiune mică, ea oferă unele dintre cele mai memorabile peisaje spaniole. Nu sunt multe locuri în lume pe unde să mă plimb dimineaţa într-un parc naţional cu munţi străvechi, pentru ca 30 de minute mai târziu să mă înviorez cu o baie într-o mare turcoaz. Sau să mănânc vânat la o cabană alpină, pentru ca seara, pe o terasă, la malul mării, să devorez un crab-păianjen. Doar în Asturia am stat sub un curcubeu, între un cer senin şi o furtună ameninţătoare. O mână îmi era încălzită de soare, iar pe cealaltă ploua.
Geografia muntoasă a împiedicat crearea unor comunităţi apropiate. Astfel, Asturia rămâne un şir de sătucuri risipite, între care nu prea se află nimic. Ca urmare, drumul dintr-un sat în altul seamănă cu o călătorie spre un nou ţinut. Satele şi-au păstrat simplitatea şi autenticitatea. Aici, luxul nu înseamnă lucruri scumpe, ci confortul şi senzaţia că eşti bine venit. Toţi sunt sinceri şi-ţi zâmbesc – pentru mine, cel mai autentic lux.
Poţi sta într-un mic hotel din Asturia – nu există mari lanţuri hoteliere – sau într-una din multele case de închiriat. Mergi la piaţă pentru experienţa de călătorie fundamentală. În Oviedo, capitala aristocratică a Asturiei se află piaţa Fontan. Mie îmi place şi piaţa din Gijón, un oraş mândru, înfiinţat încă din epoca romană. Şi ar mai fi şi piaţa de brânzeturi de duminică, din Cangas de Onis, în care ar trebui să te pierzi. Cât despre locuri unde poţi mânca, există două la care mă întorc mereu: Casa Marcial, creaţia unică a chef-ului Nacho Manzano, premiată cu stele Michelin, în pitorescul oraş Arriondas; şi Casa Gerardo, unde tradiţia şi modernismul – ziduri de piatră şi mobilier elegant – se îmbină pentru a modela supremul restaurant asturian.

Text: José Andrés
Autor de cărţi de bucate, José Andrés a deschis restaurante la Washington DC şi în Beverly Hills. Este prezentatorul seriei TV Made in Spain.

Pe scurt

  • Aşezare: Pe coasta de nord-vest a Spaniei
  • Populaţie: 1.062.000
  • Climă: Relativ rece şi umedă. Temperaturile medii ajung vara la 18°C şi iarna la 9°C
  • Activităţi: Drumeţii, sporturi acvatice, pescuit, schi, călărie
  • Notabil: Recucerirea Spaniei din mâini-le maurilor a început în Asturia. Woody Allen a ales ca o parte din filmul lui din 2008, Vicky Cristina Barcelona, să se deruleze în Ovideo, unul dintre oraşele lui preferate, unde pe ţărmul mării există şi o statuie a regizorului. În 1918, lanţul muntos Picos de Europa din Asturia a devenit primul parc naţional din Spania.

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Vara 2010)



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*