Sagrada Família, catedrala imaginaţiei

Din turlele bisericii se vede Barcelona, oraş pentru care operele lui Gaudí au devenit emblematice. Foto: Scott Warren

 

Sagrada Família, capodopera celui mai creativ fiu al Barcelonei, este un etern omagiu adus artei sacre.

Dacă a existat vreodată un motiv să mergi la biserică, indiferent ce credinţă ai avea, acela este Sagrada Família. Am văzut pentru prima dată Templul Sfintei Familii într-o zi fierbinte de iunie, când aveam 17 ani. Tocmai urma să încep cursurile de arhitectură în Statele Unite şi îmi petreceam vacanţa de vară în Europa. Aşa că m-am opintit din Heidelberg până în Maroc pe o motocicletă de 50 de dolari recondiţionată, oprindu-mă să văd Barcelona fără să am habar de Antonio Gaudí. Aveam să aflu în curând că era o specie rară – un arhitect ale cărui lucrări au devenit emblematice pentru un întreg oraş.
Când m-am împiedicat – la propriu, dând peste nişte resturi de materiale de construcţie – de Sagrada Família, am fost nevoit să-mi dezlipesc maxilarul căzut pe pavajul din plăci exotice de faianţă. Apoi am căzut pe spate privind turlele răsucite, care reprezentau figurile cele mai importante ale creştinismului. Aici, spiritualul şi fizicul se înălţau împreună. Dacă, după cum a spus Goethe, arhitectura este o muzică îngheţată, atunci Gaudí a fost Mozart-ul acestei profesii. Îmi găsisem un guru arhitectural pe viaţă.
Turlele, am descoperit, sunt vizibile şi din alte câteva clădiri proiectate de Gaudí de prin oraş: Casa Milà, Casa Battló şi – cel mai impresionant – Parque Güel, ale cărui acoperişuri suprarealiste ofereau o viziune asupra viito-rului impresionismului abstract.
Fără îndoială, Sagrada Família a fost capodopera lui Gaudí. Inovaţiile lui tehnice – felul cum a suspendat greutăţi pe machete ca să calculeze soluţiile structurale – sunt uluitoare. Formele, care îmbină goticul cu modernismul, sunt hipnotice. Iar mai presus de ele sunt sculpturile lui, adevărate metafore spirituale, prezente peste tot: sfinţi cu siluete prelungi, în stilul lui El Greco, semnele astrologice ale lui Hristos, o cupolă în spirală care, când priveşti în sus, te proiectează ca o elice spre infinitatea dumnezeirii.
Pe măsură ce înaintezi, designului evoluează. Aici, sculpturile sunt naturaliste şi extrem de bine încadrate în stilul art nouveau, dincolo sunt nişte alungiri capricioase, apoi brusc devine un mozaic amintind de impresionismul abstract. Dar întotdeauna designul avangardist rămâne credincios mesajului sacru.
Poate că lucrul care te inspiră cel mai mult la Sagrada Família este faptul că monumentul e în construcţie încă din 1882 – şi va mai fi până în 2026. Ultimul act de credinţă al lui Gaudí – un simbol uluitor al culturii spaniole şi catalane – încă nu s-a încheiat. Continuă, ca şi rugăciunea însăşi, la 83 de ani după moartea lui.

Chiar dacă lucrările de construcţie continuă, catedrala lui Gaudí, Sagrada Família, defineşte orizontul Barcelonei. Foto: Andy E. LarsenChiar dacă lucrările de construcţie continuă, catedrala lui Gaudí, Sagrada Família, defineşte orizontul Barcelonei. Foto: Andy E. Larsen

Pe scurt

  • Aşezare: Barcelona, Spania
  • Suprafaţă: 4.500 mp; sunt construite opt din cele 18 turnuri planificate; cel mai înalt va avea aproape 170 m.
  • Turism: 2,7 milioane de persoane au vizitat situl în 2008.
  • Notabil: Lucrările de construcţie durează de 127 de ani. Finanţarea pentru construirea catedralei este acoperită integral din donaţii şi taxe de intrare. În 1936, în timpul Războiului Civil, atelierul lui Gaudí – cu planurile şi desenele originale, dar şi cu fotografii – a fost incendiat de mâini criminale. Gaudí e înmormântat într-o criptă, într-o capelă din interior.

Text: Travis L. Price III
Travis L. Price III, membru al Institutului American de Arhitectură, locuieşte la Washington DC.

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Vara 2010)



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*