Flori de pe Drumul Mătăsii

Oraşul străvechi Buhara, văzut din Minaretul Kalyan, având în prim-plan Mir-i-Arab Madrassa, cu cele două turle. Foto: Massimo Pizzotti

Străvechile oraşe Samarkand şi Buhara din Uzbekistan sunt celebre pentru moscheile cu cupole uriaşe şi pentru combinaţia lor de culturi.

Puţine oraşe se pot lăuda cu un îndemn pentru turişti la fel de eficient ca poezia din 1913 a lui James Elroy Flecker, Drumul aurit spre Samarkand: „Dorind să ştim ce nu se cade a fi ştiut/Pornim pe Drumul aurit spre Samarkand”. Tocmai tentaţia de a descoperi lucruri interzise m-a tras şi pe mine către acest oraş celebru de pe Drumul Mătăsii, aflat în Uzbekistanul zilelor noastre.
Samarkand este unul dintre cele mai vechi oraşe locuite din lume, înfiinţat cu peste 2.750 de ani în urmă, cu un nume care evocă privelişti şi experienţe exotice. Cucerit de-a lungul secolelor de o succesiune
întreagă de făuritori de imperii, inclusiv Alexandru cel Mare şi Ghinghis Han, Samarkandul a fost declarat capitala unui uriaş imperiu din secolul al XIV-lea, format de un fiu al locului, Timurlenk, care a dispus construirea multora dintre reperele oraşului de azi.
Rivalul estetic al Samarkandului pe Drumul Mătăsii a fost şi este oraşul-frate Buhara. De-a lungul secolelor, aceste două aşezări aflate la răscruce de drumuri – ambele devenite acum situri din Patrimoniul UNESCO – au reprezentat o sursă de minuni, oaze într-un peisaj uriaş şi arid, împodobite cu complexe sofisticate de moschei cu turle bătute în turcoaze, mausolee pline de mozaicuri şi fortăreţe celebre. Buhara este „cel mai complet exemplu de cetate medievală din Asia Centrală”, arată UNESCO. O uriaşă fortăreaţă se ridică precum un munte artificial, deasupra câmpiei din jur. În apropiere se ridică Minaretul Kalyan, de 47 m, care se spune că la vremea lui, în secolul al XII-lea, ar fi fost una dintre cele mai înalte clădiri din Asia Centrală.
Şi ar mai fi Moscheea Magok-i-Attari, construită încă din secolul al XI-lea. Arheologii au descoperit că acest sit a găzduit, în diferite epoci, un templu zoroastrian al focului şi un altar budist. Astăzi, aici se află un muzeu al covoarelor. Moscheea din zilele noastre aminteşte atât de clar de O mie şi una de nopţi, încât aproape că mă aşteptam să fiu luat pe sus de un covor fermecat, să zbor pe deasupra cupolelor.
Care e cel mai plăcut moment în aceste oraşe? Amurgul, când stelele se ridică deasupra minaretelor şi aerul însuşi pare să scânteieze. Cu adevărat magic.

Localnicii se bucură să ia masa lângă Moscheea Bibi-Khaom, un important punct de reper din Samarkand. Foto: Yuri Kozyrev

Pe scurt

  • Aşezare: În Asia Centrală, în zona sud-centrală a Uzbekistanului.
  • Data întemeierii: Samarkand – secolul al VII-lea î.H. Buhara – nu mai târziu de secolul I d.H.
  • Populaţie: Samarkand, 313.000; Buhara, 249.000.
  • Limbă: Uzbecă, tadjică şi rusă.
  • Notabil: Arabii au cucerit regiunea în secolul al VIII-lea, mongolii – în secolul al XIII-lea, iar Timurlenk a recucerit-o în secolul al XVI-lea, ridicând palate şi moschei grandioase. Ţara a făcut parte din Uniunea Sovietică în perioada 1924-1991.

Text: Ian Williams
Ian Williams, autorul lucrării Rum, a Social and Sociable History, vizitează ţara soţiei sale.

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, Vara 2010)



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*