Montreal, Festivalul „Just for Laughs”

Obrăznicie: Grosses Têtes (capetele mari), parodii ale unor personaje comice, provoacă mulţimea la festivalul Just for Laughs. Foto: Will Van Overbeek

Metropola iubitoare de umor a Canadei se distrează în timpul festivalului său anual de comedie.

Quartier des Spectacles, cartierul artelor şi divertismentului din centrul Montrealului, este în toiul celui de-al  28-lea festival anual Just for Laughs. În ultimele zece minute am fost încercuit de Les Androïdes, o trupă de roboţi umanoizi dansatori de hip-hop, care arată de parcă ar fi fost proiectaţi de Peugeot sau Studebaker, beştelit (cred eu) în franceză de către Mauvaises Langues, nişte artişti stradali insolenţi, costumaţi în limbi, îmbrăţişat de Victor, mascota dolofană cu coarne roşii a festivalului. Un grup mare de
copii de şcoală primară, tot cu coarne roşii cu luminiţe pe cap, se ţin după el. „De unde pot cumpăra coarnele?” le strig. Arată în toate direcţiile, dar înainte să apuce să spună ceva, zgomotosul Thunderstruck cântat de AC/DC izbucneşte dintr-un grup de difuzoare  de exterior. Sunt luat pe sus de o mulţime care se îndreaptă spre un imens tun pictat care este pe punctul de a-l arunca pe „L’Homme Canon”, David „Glonţul” Smith, pe o distanţă de vreo 45 m într-o plasă încadrată de focuri de artificii. În sfârşit, am găsit un cartier al divertismentului care se ridică la înălţimea numelui!

Mişcându-se în tăcere, dansatorii robotici Les Androïdes ies în stradă în timpul festivalului de comedie din Montreal. Foto: Will Van Overbeek

Montrealul se autointitulează „oraşul festivalurilor” datorită ambiţiosului calendar anual de evenimente care oferă câte ceva pentru fiecare gust, de la muzică şi dans la teatru, cinema şi comedie. Eu o prefer pe cea din urmă – în ciuda carierei mele ratate de comic, care a început în Austin ca un vis, apoi s-a transformat în coşmar într-o seară de acum 20 de ani, în faţa unei mulţimi cherchelite în The Comedy Store din Hollywood. De atunci n-am mai urcat pe scenă ca să „încălzesc” publicul.
Din fericire, în Montreal, deocamdată singurul lucru de coşmar a fost selectarea spectacolelor pe care să le urmăresc. Conceptul original al Festivalului Just for Laughs a fost lansat în vara anului 1983, cu o reuniune  de patru zile a 16 artişti care prezentau 35 de spectacole cu scopul de a amuza şi înveseli 5.000 de spectatori. Anul acesta, la festival sunt înscrişi aproximativ 2.000 de artişti pentru a da spectacole pentru  mai mult de 1,5 milioane de spectatori, pe parcursul a 24 de zile, fiind astfel cel mai mare eveniment de acest gen din lume. A alege din mulţimea aproape uluitoare de comici de prima mână, concerte, piese, scheciuri, producţii de teatru stradal şi parade s-a dovedit foarte dificil.
Am început festivalul de comedie participând la gala Noaptea unui Milion de Păreri, prezentată de sarcasticul comic american Lewis Black şi găzduită de Théâtre St-Denis, o sală de spectacole modernă din inima Cartierului Latin din Montreal. Nu există un cod vestimentar la Théâtre St-Denis, dar pentru că gala era transmisă în direct la TV, mulţi dintre cei aproximativ 1.700 de deţinători de bilete s-au îmbrăcat frumos: doamna de lângă mine purta o rochie irizată ce strălucea în întuneric şi a zornăit ca o cămaşă de zale când s-a dus la bar ca să-şi ia un cocktail. Printre glumele lui Lewis Black care mi-au plăcut cel mai mult: descrierea Vechiului Testament ca fiind „o poveste minunată spusă oamenilor din deşert pentru a le distrage atenţia de la faptul că nu aveau aer condiţionat”.
Spiritul şi gustul pentru absurd se găsesc aproape pe tot parcursul anului în Montreal. După părerea mea, Canada a demonstrat mereu Statelor Unite ce înseamnă să ai simţul umorului. În primul rând, a găzduit SCTV, un serial umoristic ce a ajutat la lansarea unor comici precum Martin Short şi John Candy. Apoi e bonomia generală, pe care o simt în taxiul care mă duce de la aeroport la hotel. Șoferul, aflând că e prima mea vizită la Montreal, se lansează într-o odă adusă oraşului său natal. „Cel mai frumos oraş din America de Nord! Montreal este de fapt o insulă în formă de croissant, mărginită la sud de Fluviul Sfântul Laurenţiu, iar la nord de Rivière des Prairies. Cam 65% dintre montrealezi sunt vorbitori de franceză, acesta fiind astfel al doilea oraş francofon din lume, ca mărime, după Paris, deşi parizienii pretind că nu înţeleg franceza noastră. Bine. Nu suntem francezi.” Aici ridică un deget. „Da, avem sânge francez şi am luat ce-i mai bun din cultura franceză – mâncarea, moda, joie de vivre – dar aici”, spune el, fluturând din braţe, „avem mult mai mult spaţiu pentru a ne bucura de aceste lucruri”.
Când oprim la hotelul meu, îmi oferă un ultim sfat. „În Montreal se obişnuieşte să-ţi saluţi prietenii sărutându-i pe ambii obraji, începând întotdeauna cu cel drept”, spune el. În următoarele câteva zile voi uita să încep cu dreptul, ciocnindu-mă nas în nas cu câte cineva sau sărutându-i vreun ochi.

Text:  Patrick J. Kelly

Vezi articolul integral în revista NG Traveler toamna 2011



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*