Pe drumul scorpionului

Pe stânga Lotrului, pădurile ascund abrupturi şi trepte verticale ce alcătuiesc una dintre cele mai prăpăstioase zone din Carpaţi. Foto: Cristian Lascu

O imensă falie a despicat în lung Carpaţii Meridionali. Traseul ei cu râuri, lacuri, canioane şi surprize poate oferi şi o bună idee de weekend pentru turiştii motorizaţi.

Dacă vrei  să ajungi din Capitală şi oraşele centrale către sud-vest, drumul cel mai scurt este Piteşti-Craiova-Strehaia. Mai plat, mai anodin. Dacă nu te grăbeşti, alege drumul Olteniei de sub Munte, unde poţi trăi o experienţă culturală bogată: după ce şerpuieşti prin marele Muzeu al Satului ce se desfăşoară pe dealuri argeşene şi vâlcene, ajungi la trovanţii de la Costeşti, celebre sculpturi pe care natura le-a făcut cu 10 milioane de ani în urmă, inspirându-se după Brâncuşi; dai o raită pe la Mănăstirea Bistriţa, veche de o jumătate de mileniu; la Horezu, capitala ceramicii, cumperi vase cu şi fără cocoşi, dar nu poţi ocoli nici frumoasa mănăstire, căci e patrimoniu UNESCO; de la Târgu Jiu la Hobiţa ai axa Brâncuşi; urmează Tismana, Ponoarele, tot aşa până la Dunăre.
Dar avem o sugestie şi mai şi. Paralel cu şoseaua culturală, există un drum prin Carpaţii Meridionali, puţin explorat, deşi e perfect logic. Şi e logic pentru că e geo…logic. Cu milioane de ani în urmă, Carpaţii Meridionali au fost despicaţi de-a lungul de falii, ce formează un aliniament vizibil bine din satelit. Pe coridorul trasat de forţele telurice s-au instalat apoi râuri, care au ros şi au format văi cu pereţi abrupţi, uneori prăpăstioşi. Unele văi curg spre apus, cum sunt Cerna şi Jieţul. Altele spre răsărit, precum Jiul Unguresc şi Lotrul. Puse cap ce formează un coridor intracarpatic de toată frumuseţea.

De pe foişorul de calcar al Iorgovanului se vede Godeanul, Retezatul, Vâlcanul, Munţii Cernei. Asfaltul-oglindă de pe Jiul de Vest a scurtat drumul până la el, dar de la Cantonul Câmpuşel până în vârf, tot 1000 de metri de oftat au rămas. Foto: Cristian Lascu

Cu mult înainte, culoarul ascuns între munţi, cu un climat de adăpost, a fost explorat de specii iubitoare de căldură. Pe aici, pe sub păduri de foioase, alun turcesc, corn, liliac sălbatic, arbori de care spânzură liane, au pătruns adânc în Carpaţi, venind dinspre coasta dalmată, solii faunei mediteraneene, precum vipera cu corn şi scorpionul, ce au ajuns până la poalele Făgăraşului. Dar temutul scorpion, ajuns pe plaiul mioritic, s-a transformat într-o făptură timidă şi blajină, de aceea l-am ales ca mascotă a scurtei noastre explorări.
Până nu de mult, doar unele tronsoane din acest culoar dintre munţi erau accesibile cu maşina. Acum traseul poate fi străbătut într-o zi, trecând peste mai multe cumpene de ape. Dar ar fi păcat atâta grabă.
Noi am pornit de dimineaţă spre Curtea de Argeş, de unde am ajuns în Ţara Loviştei, depresiune alungită între Făgăraşi şi grupul Munţilor Coziei. Dar coridorul a devenit mai clar după ce, pe la amiază, am traversat Oltul şi de la Brezoi şi am pornit spre Voineasa. De-o parte şi de alta a drumului, munţi sălbatici şi împăduriţi. Cândva, ca geolog prospector pentru aur, toceam pe aici o pereche de bocanci şi un ciocan geologic pe an. Civilizaţia cu termopane şi pensiuni a ajuns aici, dar nu se simte în largul ei între aceste văi înguste.

Text: Cristian Lascu

Vezi articolul integral în revistă.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*