La drum cu Françoise

. Chambordul e un uriaș neverosimil cu 426 de camere, 800 de capiteluri, 77 de scări și 365 de șemineuri. Foto: Erice Isselle

Valea Loirei pe repede înainte

 

Text: Cătălin Gruia

Toaleta minusculă a garsonierei lui Mathieu Bauchet e tapetată cu un mozaic haotic de fotografii, hărți și cuvinte românești; iată biroul de studiu și amintiri din șoseaua St. Victor, în apropiere de Blois, al acestui domnișor comod și aiurit de 41 de ani, care încă își bea cafeaua la părinții ce locuiesc vizavi. Francezul ne este prieten vechi. S-a îndrăgostit de România în 1994, când a venit la Zărnești să studieze lupii printr-un program al CE. De atunci s-a întors constant la Brașov și Râșnov și ne-a fost oaspete de mai multe ori. Am făcut un târg cu Mathieu: să îl plimbăm pe la cele 34 de castele și conace ale grofilor de pe Valea Mureșului, iar el să ne arate castelele lui preferate de pe Valea Loirei.

Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din Franța. Si asta încă de la aeroportul Beauvais, Paris, unde Mathieu ne aștepta nu numai cu mașina familiei, ci și cu părinții: Françoise și Pierre-Jean. Așa am încăput cu toții pe mâinile lui Françoise, care sub aparența unei bunicuțe de 67 de ani, ascundea vitalitatea și tirania cochetă a unei fetișcane. Françoise ne-a condus la castelul tatălui ei: Château de la Pinelière, în satul Greez-sur-Roc, din regiunea Sarthe. Domeniul a fost vândut acum 25 de ani, când Mathieu s-a îmbolnăvit de leucemie. Francezul nostru are la activ 4 ani de chimioterapie încă din adolescență și e singurul supraviețuitor al unui program experimental de transplant de măduvă. La Château de la Pinelière ne-a primit actuala proprietară, contesa de Montfort, care, amabilă, dar rezervată, a însoțit-o pe Françoise prin sălile copilăriei ei. Bunicuța de fier avea lacrimi în ochi. A fost singurul ei moment de slăbiciune.

Mai apoi, de pe scaunul din spate al dubiței, cu o voce blândă și nemiloasă, ne-a gonit aproape 400 km, într-un zigzag de connaisseur pe Valea Loirei, prin castele, catedrale, bisericuțe străvechi, orășele de piatră din secolul al XII-lea, străzi fermecătoare, comanderii ale templierilor, pivnițe străvechi unde se degusta vin cu experți în enologie, locuințe troglodite. Cele 300 de castele răspândite pe Valea Loirei și ale afluenților săi o fac locul cu cea mai mare densitate de castele din lume. Incepând cu secolul al X-lea, regii și nobilii francezi s-au întrecut în a-și ridica aici castele atrași de clima blândă, abundența vânatului, vinul bun, bucate alese și petreceri fastuoase.

Moda castelelor de pe Valea Loirei s-a încheiat în secolul al XVI-lea, când regele Francisc I a mutat centrul puterii franceze înapoi la Paris. In timpul Revoluției Franceze, multe castele au fost vandalizate.

Partea centrală a Văii Loirei, între Sully-sur-Loire și Chalonnes, a devenit cel mai mare sit al Franței înscris în Patrimoniul UNESCO din 2000: „un peisaj cultural excepțional, de o mare frumusețe, presărat cu orașe, sate istorice și mari monumente arhitecturale”.

Noi speram să vedem un castel în două zile, să lenevim pe la terase sau pe străzi medievale. Dar n-a fost să fie. Françoise, care a făcut turul Europei în camping car, avea alt ritm, pe repede înainte. Mândră de moștenirea ei aristocratică, fosta madame de la UNESCO voia să ne arate totul fără să țină cont de puterile noastre piticești de asimilare.

„La dreapta, ba nu, la stânga, dar ce faci, Pierre-Jean? Hai să vedem și aia, și aia, și aia!”

La volan în toate aceste zile, soțul ei, Pierre-Jean, precum un Saint-Bernard uriaș, a fost un monument de calm, care doar mormăia din când în când de sub mustățile argintii à la Nietzsche: „Bah, mais je ne sais rien”.

Spre sfârșitul călătoriei noastre, Françoise a rămas acasă câteva zile să gătească, pentru că vrut să ne uluiască cu rețetele ei secrete de iepure, rață, melci, fois gras, brânzeturi. Dar și atunci umbra ei trona asupra noastră și ne grăbeam acasă, unde ne aștepta cu masa pusă cu 4 feluri de furculițe, cuțite, pahare și vinuri asortate pentru fiecare îmbucătură. Totul însoțit de poveștile de rigoare: francezii aceștia n-ar băga nimic în gură fără să-l laude înainte jumătate de oră. Bucatele lui Françoise și castelele ei mi-au rămas la inimă. Dintre ultimele, cel puțin 5 trebuie văzute neapărat.

 

 

Chambord, Regele castelelor

Un monument de orgoliu – așa a numit Gustave Flaubert castelul de vânătoare construit de Francisc I, după planurile lui Leonardo Da Vinci. O pădure de turnuri se înalță spre nori. De jur-împrejur, 5.500 de hectare de codru împrejmuite de un zid de piatră de 33 km. Fostul domeniu de vânătoare al regilor Franței e încă una dintre cele mai mari rezervații de viață sălbatică din Occident, unde trăiesc mii de rațe, 800 de cervide, 1.000 de misterți și tot felul de alte prădătoare nocturne și diurne. Chambordul e un uriaș neverosimil cu 426 de camere, 800 de capiteluri, 77 de scări și 365 de șemineuri

Construcția a început în 1519 și a durat 40 de ani.

Din domnia lui de 32 de ani, regele vânător n-a locuit aici decât 6 săptămâni. Azi, Chambord are 800.000 de vizitatori pe an.

Mai multe info: Château Chambord (www.chambord.org)

Unde să mănânci: La Table d’Armelle 8, Place de l’Hotel de Ville, 41250, Bracieux, tel.: 0254460352. Bucătărie de familie simplă, dar reputată. Preț: de la 20 de euro.

Unde să dormi: Le Bonnheure 9 bis, rue René-Masson, 41250 Bracieux, 0254464157. Camere simple și sobre de la 60 de euro.

 

 

Chenonceaux, eternul feminin

Toate castelele Loirei, îndrăgostite de ele însele, se privesc în oglinda unei ape. Diafanul Chenonceaux e singurul castel din lume construit peste un râu. Iată o capodoperă a Renașterii, mai degrabă asemănător palatelor venețiene decât castelelor fortificate franceze.

Delfinul Franței, viitorul rege Henric I, s-a îndrăgostit la 19 ani de o văduvă de aproape 40, Diane de Poitiers, pe care a iubit-o nebunește până la moarte. Favorita a primit castelul în dar și finanțare regală pentru transformări și experimente sub bagheta arhitectului Philibert Delorme. Dianei îi datorăm construcția podului peste Râul Cher, care legă castelul de celălalt mal și o imensă grădină terasată. Abia după ce regele a fost rănit mortal într-un turnir, regina înșelată, Caterina de Medici, s-a putut răzbuna. S-a instalat în locul Dianei la Chenonceaux, unde a construit galeria supraetajată și grădinile ei, față în față cu ale rivalei.

La Chenonceaux, Caterina de Medici a dat petreceri somptuoase pentru toți cei 3 fii ai săi, ajunși regi ai Franței și morți prematur: Francisc I, Carol al IX-lea și Henric al III-lea

Mai multe info: Office de Tourisme 1, rue Bretonneau, 37150 Chenonceaux, tel.: 0247239445, sau chenonceaux.com

Unde să mănânci: L’Orangeraie, Château de Chenonceau, 37150 Chenonceau. Aici se mănâncă regește meniuri cu produse proaspete din grădină castelului, vinurile castelului; preț: 15-35 de euro.

Unde să dormi: Hotel La Roseraie, www.charminggroseraie.com, camere de la 50 la 130 de euro.

 

 

Clos Luce, azil nobiliar pentru geniul Renașterii

Acest conac din cărămidă roșie și piatră albă este cadoul primit la bătrânețe de Leonardo Da Vinci de la un rege de 20 de ani. Francisc I l-a descoperit pe maestrul toscan în timpul campaniei sale italiene de la începutul secolului al XVI-lea și l-a invitat în Franța.

Leonardo, însoțit de o mână de fideli, a traversat Alpii călare pe un măgar, cu o traistă pe umăr în care se aflau trei dintre capodoperele sale. Faimoasa Gioconda a împodobit între 1503 și 1506 sala de primire a castelului Clos Luce, unde bătrânul și-a trăit ultimii 3 ani din viață robit nenumăratelor sale pasiuni: scria, desena, picta, studia planurile unui castel comandat de rege, la Romorantin, lucra pentru asanarea mlaștinilor din Sologne și punea în scenă petreceri miraculoase pentru curtea lui Francisc de la Amboise. La subsolul castelului sunt reproduse 40 de machete ale mașinilor anticipate de Leonardo cu patru secole înainte de a fi inventate.

Mai multe informații: Office de tourisme du Val d’Amboise, www.amboise.valdeloire.com, http://www.vinci-closluce.com/

Unde să mănânci: La Tereasse Renaissance, un mic restaurant specializat în clătite și ceai, chiar în incinta castelului.

Unde să dormi: Le Blason (www.leblason.fr), într-o casă veche din centrul Amboise (în Piața Richelieu, la nr. 11). Preț: de la 60 de euro camera.

 

 

Château Royale Blois, policromie valonă

Anii fericiți ai așezării Blois au fost între războiul de 100 de ani și vremurile tenebroase ale războaielor religioase.

Castelul domină centrul orașului Blois: un cadrilater cu arhitectură originală într-o policromie proprie dinastiei valone, format din patru aripi construite între secolele al XIII-lea și al XVII-lea, ce închid o curte interioară splendidă.

În timpul lui Ludovic al XII-lea, Blois a fost capitala regatului. Aripa construită de el e de un gotic flamboiant. Aripa Francisc I e o bijuterie a Renașterii. Aripa Gaston d’Orleans, ambițiosul frate lui Ludovic XIII-lea, e făcută în cel mai pur stil baroc.

O plimbare prin sălile și cabinetele castelului este o plimbare prin sertărașele istoriei: aici manevrele mortale ale Caterinei de Medici, dincolo asasinatul ducelui de Guise. „Blois este petrecerea continuă, tulburată din când în când de găsirea unui cadavru un dulap”, spune scriitorul Gonzague Saint Bris.

Mai multe informații: Office de tourisme de Blois-Pays de Chambord; ww.bloispaysdechambord.com

Unde să mănânci: Cote Loire 2, Place de la Greve, 41000 Blois, 0254780786, www.coteloire.com.

Intr-o casă de secol XVI, lângă Loira; bucătăria zonei; meniu unic, diferit în fiecare zi; preț: 25 de euro.

Unde să dormi: Hotel Anne de Bretagne 31, Avenue Jean-Laigret, 41000 Blois, 0254780538.  Mic hotel de familie chiar lângă castel; camerele costă 50-60 de euro.

 

Menard, frăția marchizilor

Spiritul acestui castel e desăvârșit de prietenia tandră a doi frați (cei mai faimoși proprietari): marchiza de Pompadour și marghizul de Marigny. Favorita lui Lodovic al XV-lea a cumpărat castelul în 1760 cu un milion de livre și l-a angajat pe arhitectul Jaques Ange-Gabriel să construiască cele două aripi și pavilioanele ceasului și meridianului. 4 ani mai târziu, marchiza a murit, nu înainte de a obține pentru fratele ei, marghizul de Marigny, bănoasa funcție de director al construcțiilor regale. Castelul a fost moștenit de marchizul de Marigny, care l-a angajat pe celălalt mare architect al vremii, Jaques Germain Soufflor, să conceapă nimfa din marele bazin și coloanele dorice.

Mai multe informații: Office de tourisme de Blois-Pays de Chambord; ww.bloispaysdechambord.com

 

*Reportaj publicat in vol XI al NG Traveler Romania.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*