Pionier în geoturism

Cafenea locală în Irlanda. Foto Christophe Boisvieux/Corbis

Jonathan B. Tourtellot despre turismul durabil
Interviu de Keith Bellows

Cu toate că e un lucru neobişnuit să intervievăm un membru al propriei echipe, redactorul rubricii de geoturism din TRAVELER, Jonathan Tourtellot, e o voce tot mai ascultată în turism – şi militează pentru o nouă viziune, care ar putea apăra locurile care ne sunt atât de dragi de presiunea devastatoare şi crescândă a turismului de masă. Aşa-numitul turism durabil a devenit o mişcare la modă, dar Tourtellot îi aplică principiile de mai bine de zece ani; mulţumită lui, revista noastră a devenit un lider în domeniu. „Voiam să combin călătoriile cu celelalte pasiuni ale mele, ştiinţa, mediul şi cultura”, spune el. „Aşa am ajuns să înţeleg tot mai bine felul în care turismul interacţionează cu locul”. Tourtellot lucrează la National Geographic Society de mai bine de 25 de ani şi e redactor al revistei de 15 ani. Tot el se ocupă de Clasamentul Destinaţiilor, realizat anual. E şeful Centrului pentru Destinaţii Durabile din cadrul Societăţii, editorialist şi inventator al termenului „geoturism”, tot mai des folosit.

Care e diferenţa dintre ecoturism, turism durabil şi geoturism?
Ecoturismul se concentrează în special pe zone naturale. Sunt convins că mulţi elefanţi din Africa şi mulţi copaci din Costa Rica n-ar exista dacă n-ar fi ecoturismul. Turismul durabil are multe silabe şi pare să spună: „Să păstrăm totul aşa cum e”. Ne trebuia un termen care să depăşească nişa ecoturismului şi să acopere tot ceea ce trezeşte interesul unui călător. Geoturismul este forma de turism care menţine sau accentuează caracterul geografic al locurilor – mediul, tradiţia, cultura, estetica şi bunăstarea localnicilor.

Să fie vorba doar de o modă?
Nu, trebuie să dureze, fiindcă problema nu va dispărea, cum nu dispar nici încălzirea globală, nici necesitatea de a proteja mediul. Se pare că în 2010 se vor face peste un miliard de excursii turistice internaţionale. Pentru cele naţionale, înmulţiţi cifra cu patru sau cinci. Provocarea de a organiza turismul în aşa fel încât să protejăm locurile, nu să le invadăm, va deveni tot mai serioasă.

Un turist bea lapte de cocos in Insula Dominica din Caraibe. Foto Jad Davenport/National Geographic Society/Corbis

Oamenii încă dau o importanţă minimă acestor probleme. Ce se întâmplă însă cu industria?
În mediul de afaceri există cercuri care conştientizează cu adevărat situaţia, dar ele sunt deseori subestimate, mai ales de mişcările ecologice, care de multe ori văd lumea businessului ca pe un duşman. Hotelurile de lux sunt interesate, fiindcă au nevoie de locaţii deosebite – şi aici se vede importanţa uriaşă a caracteristicilor autentice ale unui loc.

Subiectul e important şi pentru segmentul de piaţă opus, mai ales înţările în curs de dezvoltare. Hotelurile ieftine, cu specific local autentic, pot atrage călătorul informat, practicant de turism cu rucsacul. De obicei sunt conduse de localnici. Poţi gusta bucătăria locală. Au clădiri interesante, cu arhitectură locală.

Mai problematic e sectorul mediu. De el ţin hotelurile de beton, în stil instituţional, pentru grupuri organizate. N-au decât două posibilităţi să iasă în evidenţă. Ori scad preţurile, ori devin mai interesante. Dacă pun accent pe autenticitate, câştigă interes.

Am fost plăcut surprins de cât de multe locaţii aleg să conserve specificul local. Există chiar investitori care se implică. Vorbeam odată cu unul dintre ei, din Outer Banks, Carolina de Nord, o zonă pe care o critic adesea pentru dezvoltarea excesivă. Mi-a spus: „Sincer, dacă aş putea să dau timpul înapoi aş dărâma 80% din casele pe care le-am construit în toată cariera şi aş face totul altfel”. De vină pentru mare parte din ce se întâmplă e inerţia instituţională: Dacă aşa ne-am dezvoltat până acum, hai să continuăm tot aşa. Mediul de afaceri şi industria turismului au de câştigat dacă găsesc moduri creative de menţinere şi accentuare a specificului local.

Cum le putem transmite consumatorilor o sensibilitate faţă de spiritul locului?
Cuvântul „geoturism” a apărut pentru prima dată într-un studiu sponsirozat de TRAVELER şi de Asociaţia Industriei Turismului din SUA. Era vorba de comportamentul şi atitudinea turiştilor americani. Am observat că marea majoritate a celor care călătoresc mult şi au venituri mari – şi care influenţează semnificativ economia locală – au o „atitudine geoturistică”. Îi interesează cultura, natura, gastronomia. Vor să le protejeze. Un singur segment nu se comportă aşa – inconştienţii, cei care cred că tot ce e pe lume a fost creat pentru ei.

Studiul a arătat şi că mulţi consumatori nu sunt bine îndrumaţi. Asta trebuie să facă reporterii revistelor de călătorii – să-i informeze mai bine despre cum se fac excursiile. Dacă plăteşti hoteluri, restaurante şi operatori care susţin specificul local, ai o călătorie mai interesantă. Se cheamă că eşti un „turist cu influenţă”. Fiecare ban cheltuit e ca un vot care spune comunităţii respective: „Asta îmi place. Aşa ceva vreau să mai văd aici.”

Sunt dispuşi oamenii să plătească mai mult pentru un turism responsabil?
În multe situaţii nu cred că e nevoie să plătim mai mult. De ce să plăteşti mai mult ca hotelul să folosească becuri economice, dacă oricum va avea de câştigat? Lucrul pentru care merită să dai mai mulţi bani e profesionalismul. Una din meseriile insuficient cunoscute e cea de ghid profesionist – cel care-ţi oferă experienţe minunate de dus cu tine acasă.

Ce vă dezamăgeşte când încercaţi să explicaţi importanţa subiectului?
Faptul că uneori, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, se crede că turismul se face cu terenuri de golf, cazinouri şi hoteluri de beton. Nu sunt rele, dar dacă toată planeta ajunge să arate aşa n-o să mai avem prea multe destinaţii interesante.

Direcţia aceasta de dezvoltare se bazează pe presupuneri care se dovedesc a fi greşite. „Ei, în Spania a mers, nu?” N-a mers. În primul nostru Clasament al Destinaţiilor, Costa del Sol a fost pe ultimul loc. Mulţi îi spun Costa del Beton. Zona e aproape distrusă. Dar, pe termen scurt, ţărilor sărace care au nevoie de turism le e mai uşor să importe modelul spaniol. După câteva zeci de ani plăteşti preţul – până la urmă, ajungi să ai o destinaţie ca toate celelalte şi preţurile riscă să scadă.

Aerul autentic aduce oaspeţi de seamă în casele Contelui Kalnoky din Transilvania. Foto Catherine Karnow/Corbis

Unde se face ce trebuie?
Primele locuri din clasamentul nostru au succes. Dar nu  ştiu dacă există un loc pe Pământ care să aplice totul perfect. Norvegia face ce trebuie. Și Vermontul la fel. Arhipelagul Seychelles e un exemplu celebru. La fel şi Charleston, Carolina de Sud. O delegaţie din Oman a venit în Charleston să vadă cum se conservă zonele istorice şi mă bucur pentru asta, fiindcă celălalt model al Omanului e Dubaiul. Iar Dubaiul nu e un exemplu de conservare a specificului local; e un exemplu de cum se poate crea un gigant economic dintr-un petic de deşert.

Cine credeţi că sunt eroii geoturismului?
Majoritatea eroilor mei au afaceri la scară mică. Arăt la conferinţe fotografia unei doamne din Gracias, Honduras. Are o cafenea mică unde serveşte mâncare tradiţională mayaşă şi lenca în vase arse într-un cuptor tradiţional mayaş. Chiar şi pereţii cafenelei sunt pictaţi în tonurile pământii folosite de strămoşii mayaşi. Ea e un erou al geoturismului.

Dacă aţi avea copii, cum le-aţi explica necesitatea de a conserva locurile care ne sunt dragi?
Le-aş povesti ce schimbări am văzut în unele locuri, pentru că generaţia următoare trăieşte într-o lume care se va schimba şi mai repede. Să luăm ca exemplu. stereotipul insulei-paradis, insuliţa cu trei palmieri din desenele animate. Până împlineşti şase ani, ai văzut deja imaginea cu pricina în nenumărate locuri. Încercaţi numai să găsiţi una adevărată.

Au mai rămas locuri minunate „nedescoperite”. Există destinaţii superbe în Midwest, SUA. Acolo am făcut nişte excursii excelente. Riscăm să pierdem unele destinaţii celebre, dar n-avem cum să le pierdem pe toate. Nici pe departe.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*