Dresda – Renăscută din cenușă

Ca pasărea Phoenix, turlele Dresdei se ridică din nou pe malul Elbei. Foto: Berthold Steinhilber/Laif/Redux

Când Elba și-a ieșit din albie, în vara lui 2002, Albertinum – vast spațiu artistic și unul dintre mediile expoziționale generice ale orașului – a avut mult de suferit.

Când inundația năvălea cu 750 de litri pe minut, directorul Martin Roth a organizat angajații muzeului într-un lanț uman ca să scoată picturile, mulajele de gips și statuile de la subsol.

Opt ani mai târziu, muzeul s-a redeschis și a inaugurat un corp nou: o „arcă” cu două etaje, de mare îndrăzneală arhitecturală , plutește deasupra curții interioare a muzeului și apără colecțiile de cele mai grave inundații.

E doar una dintre multele dăți când Dresda s-a recuperat după catastrofe care ar fi pus la pământ alte orașe. Roth spune că revenirile ei n-ar fi fost posibile fără o moștenire bogată: „Trebuie să ai ce reabilita, iar Dresda a avut destule”.

Perioada de glorie a Dresdei a fost secolul al XVIII-lea, când regii Saxoniei și-au folosit averile pentru a face din capitală „Florența de pe Elba”. Dar în februarie 1945, două zile de bombardamente anglo-americane au distrus mare parte din centrul Dresdei și au ucis zeci de mii de civili.

70 de ani mai târziu, orașul s-a reafirmat ca una dintre cele mai importante destinații turistice ale Germaniei. Inconfundabila Frauenkirche („Biserica Maicii Noastre”), capodoperă barocă proiectată de George Bähr, s-a ridicat din nou din dărâmături în 2005. Azi, se înalță deasupra unui centru istoric atent reconstruit, cu șase muzee de talie mondială – de la Albertinum și Pinacoteca Vechilor Maeștri, printre care Vermeer și Tițian, la Muzeul German al Igienei, cu numele lui ciudat, dar de neuitat.

Cea mai nouă și mai mare bijuterie a orașului e Muzeul de Istorie Militară, deschis în octombrie. Fost arsenal, clădirea de 200 de ani a fost extinsă cu un corp proiectat de celebrul Daniel Libeskind, o pană de sticlă care îl despică prin mijloc.

În noul corp se va deschide expoziția centrală a muzeului, care ilustrează istoria Dresdei ca focar al politicii naziste și al bombardamentelor care aproape că au șters-o de pe hartă. Din nou, trecutul bogat al Dresdei intră în conflict cu subiectele delicate ale modernității.

„Până în ziua de azi, mulți localnici cred că Dresda a fost o victimă nevinovată în război, dar n-a fost așa”, spune lt. col. Matthias Rogg, directorul muzeului. „Parte din filosofia muzeului nostru e că trecutul nu trebuie prezentat dintr-o singură perspectivă.”   — Andrew Curry



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*