Atena antică renaște

Foto: JC&D Pratt

Locul de baștină al democrației, filosofiei și artelor dramatice – radical reamenajat pentru Jocurile Olimpice din 2004 – se bucură de o adevărată renaștere.

Text: Nicholas Papandreou

Mă gândesc la Atena ca la două orașe diferite, fiecare accesibil printr-un sistem de metrou separat: vechea (1957) și noua rețea (2000). Vechea linie de metrou începe în Kifissia, trece pe sub Atena și iese în străvechiul port Pireu. Majoritatea călătorilor de pe acest traseu sunt din clasa muncitoare, deci decorul e mai prozaic și ai mai multe șanse să fii surprins. Astăzi văd un țigănuș cântând la o mică bouzouki.

Ies la o stație de lângă strada Athinas și merg pe jos către Plaka, o piață permanentă, cu note exotice: pe drum, vânzătorii te îmbie cu săculeți cu fistic și felii albe de cocos, în formă de bărcuțe. Undeva în mijlocul străzii Athinas mă opresc și-mi ridic privirea. Aproape că simt cum mi se face pielea de găină. Iat-o!

Acropole.

O văd pentru prima dată. Din nou pentru prima dată. Îmi place să mă prefac că sunt un turist care nu a mai fost niciodată aici. Monumentul este uneori cenușiu, alteori alb și câteodată galben. Noaptea e portocaliu. Orice culoare ar avea, Acropole este regina orașului.

Iau noul metrou către Piața Constituției, mai jos de clădirea Parlamentului. Pasagerii acestei linii vorbesc în șoaptă. În boxe se aude muzica lui Vivaldi. Podelele de granit strălucesc de curățenie. Trăiesc experiența celeilalte Atene, cea ridicată pentru Jocurile Olimpice din 2004.

Această Atenă a construit noul Muzeu Acropole, a modernizat Muzeul de Numismatică și a unificat cele mai importante situri arheologice ale orașului, astfel încât să fie accesibile mergând numai pe jos. Turul meu începe peste drum de Arcul lui Hadrian, în vechiul oraș Plaka, continuă în jos pe Psiri, cu nesfârșitele sale taverne și restaurante – și, în funcție de direcția în care mă întorc, capătul este fie în fosta zonă industrială Gazi, acum renovată, dar păstrând toate elementele vechi, fie în Monastiraki, cu bizarul său bazar.

Cele două Atene ale epocii moderne se întâlnesc, în sfârșit în stația de metrou din Piața Syntagma, unde sunt expuse descoperirile arheologice din timpul lucrărilor de construcție. Coborând cu scara rulantă în adâncurile pământului, observ niște turiști ezitând în fața acestor trepte mișcătoare. Îmi dau seama că e prima dată când văd o scară rulantă. Îngrijorați să nu-și prindă picioarele în dinții de metal, unii sar pe scară de la distanță. Doi aleg însă treptele, respectând metodele tradiționale.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*