Giuvaerul Coroanei rusești

Foto: Sisse Brimberg, Cotton Joulson

Oraș al palatelor imperiale și al aspirațiilor culturale, elegantul St. Petersburg a făcut o piruetă, lăsând în urmă Leningradul comunist.

Ca toate structurile construite de țarul rus Petru cel Mare, noua lui capitală a fost un triumf al voinței asupra naturii și rațiunii. Într-o mlaștină infestată de boli, departe de centrul Imperiului Rus și de orice centru comercial, se ridică unul dintre cele mai fantasmagorice orașe ale lumii, un creuzet al forței politice și opulenței culturale. Astăzi, St. Petersburg – acest fenomen al arhitecturii italiene exuberante din austerul peisaj nordic – rămâne cel mai bine păstrat oraș, în ciuda distrugerilor produse de armatele lui Hitler în cel de-al Doilea Război Mondial. La 645 km nord-vest de Moscova și aproximativ 320 km est de Helsinki, orașul a fost ridicat pe pietrișuri pline de apă, care au împiedicat construirea unor structuri moderne, înalte.

Mergi de-a lungul principalei artere din oraș, Nevsky Prospekt, și explorează străduțele dosnice ce se întind pe aproximativ 800 m, pe ambele părți (St. Petersburg a rămas un oraș pietonal). Vei păși pe urmele eroilor romancierului Feodor Dostoievski – mergând alături de Raskolnikov care, cu toporul ascuns sub haină, se duce să o omoare pe bătrâna cămătăreasă, sau umblând împreună cu „Idiotul”, care colindă bezmetic prin oraș. Clădirile, distanțele și chiar scările sunt exact așa cum le-a descris Dostoievski acum 150 ani. Pentru priveliști mai aristocratice, plimbă-te pe câteva dintre canalele care străbat zona principală a orașului. Ia cea mai mică barcă disponibilă, fiindcă își poate croi drum până și pe cele mai înguste canale ce unduiesc pe lângă somptuoasele palazzi ale negustorilor și nobililor pe care Petru cel Mare i-a silit să migreze aici. Precum palatele Veneției, cele din St. Petersburg se descompun, dar în frigul nordului crepuscular procesul pare ceva mai blând.

Frumusețea orașului St. Petersburg, ca și politețea locuitorilor săi mai vârstnici, nu este doar rezultatul unei mândrii culturale. Aidoma celor mai multe lucruri de o frumusețe izbitoare, și el s-a născut din suferințe îndurate cu stoicism. Asta dă orașului demnitatea unei împărătese văduve, a cărei putere a fost cedată unei rivale din sud, mai urâte și mai vulgare. – Donald Rayfield



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*