Efervescență pe coasta Pacificului

Foto: Jim Lo Scalzo

Flancat de ape, dinamicul Vancouver oferă o explozie de frumusețe naturală.

De câte ori spun cuiva că sunt din Vancouver, de obicei primesc un zâmbet și un „Ce frumos e acolo !” Și chiar este, numai că e mai mult de atât. Vancouverul e cel mai atipic oraș nord-american. Împărțind cu Pittsburgh titlul de a 27-a zonă metropolitană ca mărime din America de Nord și unul dintre cele mai tinere orașe de pe glob, Vancouverul oferă o multitudine de atracții și activități: plaje pentru nudiști, schi motorizat, urmărit de balene, festinuri cu dim sum, parasailing. Aici, într-o singură zi, poți să faci cățărări pe stânci și scufundări la mare adâncime în ocean, să cumperi sari-uri indiene și să culegi afine.

Vancouverul e înconjurat din toate părțile – de Strâmtoarea Georgia, de Munții de Coastă și de granița cu Statele Unite – deci nu se poate extinde, construind în afara sa. În schimb, construiește înăuntru – și arhitectura extraordinară nu a reprezentat niciodată o prioritate. Dezvoltatorii locali tind să se zgârcească, pornind de la idei de genul „N-aș vrea să distrag atenția oamenilor de la priveliștile minunate.” Da, sigur! Aduc vorba despre asta pentru că, dacă încerci să găsești țipenie de om în centrul orașului, probabil nu vei reuși. Sufletul orașului este dincolo de centru, în peisajele înconjurătoare – ocean, parcuri, munți, plaje, ghețari și cer. Combină tot acest magnific decor natural cu uimitoarea revărsare de bani veniți din toată lumea și cheltuiți aici – și vei obține un loc trăsnit, sclipitor, perfect pentru ieșiri în aer liber, tehnologizat, meticulos întreținut, hipiot și îmbrăcat în sticlă.

Vancouverul nu are autostrăzi și, deci, nici un centru de bază. Are, în schimb, vreo 10-15 centre – ceea ce se potrivește perfect cu multitudinea limbilor vorbite și tradițiilor respectate în Vancouver – coreeană, indoneziană, thailandeză, japoneză – și, în consecință, cu diversitatea mâncărurilor și restaurantelor, foarte apreciate de o populație cunoscătoare, care cere tot ce e mai bun din abundentele merinde locale.

Dacă în secolul următor un oraș nord-american ar fi să devină oraș-stat independent, Vancouverul ar sparge gheața. Peste 50 de ani, majoritatea orașelor vor avea cam aceeași aură ca și astăzi. Însă transformarea orașului de lângă ocean nu s-a terminat. Poți spune cu mâna pe inimă că, dacă n-ai vizitat Vancouverul de curând, nu l-ai vizitat deloc. – Douglas Coupland



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*